Reasigurări

Reasigurarea este modalitatea prin care societăţile de asigurare dispersează riscurile pe care le-au subscris prin contractul de asigurare directă.

Reasigurarea este o necesitate obiectivă în activitatea societăţilor de asigurare, obligate să subscrie riscuri din ce în ce mai mari. Societăţile de asigurare adesea nu dispun de capacităţi financiare menite să satisfacă daune extrem de mari care pot duce la faliment până şi pe cele mai capitalizate societăţi de asigurări. Dacă asigurătorul acceptă să subscrie un risc mare, a cărui producere ar solicita plata unor despăgubiri peste capacitatea sa financiară, asigurătorul apelează la una sau mai multe societăţi de reasigurări pentru a ceda în reasigurare o parte din risc (uneori întregul risc).

Reasigurarea ocupă un loc important in piaţa economică internaţională, evoluţia şi modificările din structura reasigurării fiind influenţată de evoluţiile pozitive intervenite în tranzacţiile produse în asigurări directe, atât în creşterea cantitativă a numărului de tranzacţii, a volumului de prime, cât şi creşteri calitative cum sunt natura şi caracteristicile asigurării, aspecte tehnice, sistemul de comunicaţii între asigurători direcţi, reasigurători, brokeri, etc.

Reasigurarea se materializează într-un acord încheiat între două părţi, numai persoane juridice, denumite una companie cedentă, în calitate de reasigurat şi una reasigurător numită cesionar prin care compania cedentă consimte să cedeze iar cea de-a doua acceptă să preia o parte din risc (uneori tot riscul), în conformitate cu condiţiile stabilite în acord în schimbul plăţii de către compania cedentă către reasigurător a unei sume numită primă de reasigurare.

Compania cedentă este compania care acceptă riscul de la asiguratul său şi cedează o parte din acel risc unei alte companii de asigurare sau reasigurare.

Reasigurătorul este asigurătorul care acceptă o parte dintr-un risc (sau tot riscul) de la asigurătorul direct. El poate fi o companie de asigurări sau o companie specializată de reasigurări. În practica internaţională compania de asigurări efectuează şi operaţii de reasigurare.

Relaţia de asigurare are loc între compania cedentă şi reasigurător, între asiguratul companiei cedente şi reasigurător nu există nici o legătură. În cazul producerii daunelor, asiguratul solicită şi primeşte despăgubiri de la asiguratul său, iar acesta preia conform contractului de reasigurare, sumele ce-i revin de la reasigurătorul (reasigurătorii) său.

Reasigurătorul poate ceda o parte din riscurile primite în reasigurare, operaţiunea purtând denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent şi reasigurătorul fiind retrocesionar.

Retrocedarea la rândul ei se bazează pe o relaţie contractuală, încheiată între persoane juridice, companii profesionale specializate în domeniu, spre deosebire de contractul de asigurare în care asiguratul poate fi sau o persoană juridică sau o persoană fizică.

Deosebiri ale reasigurării faţă de asigurare:

a) se încheie numai între persoane juridice pe când asigurarea directă se încheie între persoana juridică (asigurător) şi persoane fizice sau persoane juridice.

b) subiectul unei asigurări directe poate fi o proprietate, o persoană sau profitul unei persoane juridice, supuse riscului deteriorării sau pierderilor independent de activitatea întreprinsă de asigurător sau de agenţii săi, pe când reasigurătorul este direct interesat de pierderile suportate de asigurătorul original, la pierderile acestuia contribuind şi reasigurătorul cu o parte a despăgubirilor aşa cum contractul de reasigurare o prevede, subiectul asigurat este parte a răspunderii contractuale pe care reasiguratul a acceptat-o conform poliţei de asigurare semnată de el în contractul iniţial.

c) nu toate contractele de asigurare sunt supuse principiului indemnizării (compensării despăgubirii), excepţie făcând contractele de asigurare de viaţă, de accidente, în timp ce toate contractele de reasigurare (inclusiv cele pentru reasigurare de viaţă) sunt contracte de despăgubire, fiind limitate la plăţile făcute de reasigurat conform asigurărilor la care a subscris. Cele mai multe reasigurări prevăd numai despăgubiri parţiale, reasigurătorul suportând şi el o parte din risc şi deci şi din despăgubire.

d) contractul de asigurare are o formulă simplă în timp ce contractul de reasigurare are forme diferite, în funcţie de tipul reasigurării.

e) aproape toate contractele de asigurare directă sunt interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate internaţională.