Asigurări IARCA

Existenţa individuală şi socio-umană se grevează pe necesităţi şi trebuinţe, a căror satisfacere justifică şi orientează activitatea omului.

Unele trebuinţe pot fi satisfăcute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii şi al nesiguranţei.

Observaţiile de ordin statistic evidenţiază regularitatea şi realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însăşi activitatea omului, pagubele produse putând fi evaluate măcar cu aproximaţie. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea şi momentul producerii evenimentului.

Încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi să prevină şi să suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamităţi naturale şi accidente).

O compensare a pagubelor este posibilă prin două modalităţi:

- efortul individual al fiecărei persoane care îşi poate constitui rezerve proprii cu destinaţie specială (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);

- efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de persoane ameninţate de acelaşi pericol.

Ambele soluţii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinaţie specială, şi anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamităţi naturale şi accidente.

A doua soluţie s-a impus în timp. Aceasta se bazează pe principiul comunităţii de risc şi al mutualităţii, în virtutea căruia fiecare contribuabil participă cu sume mici pentru a fi sprijiniţi, despăgubiţi cei care au suferit prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu stă la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate de aceleaşi pericole în existenţa şi activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure.

În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale pentru că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de prestări de servicii inedite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară şi prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.

Unii specialişti pun în evidenţă anumite valenţe ale asigurărilor:

- calitatea de ramură prestatoare de servicii;

- de intermediar financiar şi

- de activitate financiară.

Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că societatea de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal specific, şi anume preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.

Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în asigurările de viaţă, societatea de asigurare oferă asiguraţilor nu numai protecţia de asigurare, ci şi instrumentele de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti.

Asigurarea ca activitatea financiară constă în aceea că, în perioada derulării contractului de asigurare, asigurarea e influenţată atât de mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât şi de mărimea reală a acesteia. Astfel, contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă de asigurator şi achiziţionată de asigurat.

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi financiar.

Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă câteva aspecte:

- faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;

- fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;

- constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi prin fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi apoi plata despăgubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

1. După regimul juridic sau forma de realizare, se disting:

a. asigurări prin efectul legii – se caracterizează prin faptul că relaţiile de asigurări dintre asiguraţi şi asiguratori sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Astfel de asigurări se practică în toate ţările lumii, cu diferite nuanţe. La noi, în perioada 1949 – 1990, asigurarea prin efectul legii a avut o sferă de cuprindere extinsă (asigurări de răspundere civilă auto, asigurări agricole, asigurări de accidente a călătorilor). După 1991, sfera asigurărilor prin efectul legii s-a restrâns:

- prin Legea Asigurărilor s-a instituit excluderea obligativităţii asigurării clădirilor şi a construcţiilor, a animalelor, a clădirilor agricole etc.;

- s-a legiferat menţinerea caracterului obligatoriu a asigurării de răspundere civilă auto.

b. asigurări facultative (contractuale) – se caracterizează prin faptul că relaţiile dintre asiguraţi şi asigurator se stabilesc prin liberul consimţământ al părţilor, pe baza unui contract de asigurare.

2. După obiectul asigurării, există:

a. asigurări de bunuri – au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vătămate de accidente, calamităţi naturale, indiferent de forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare în cadrul acestei ramuri sunt:

- asigurarea animalelor;

- asigurarea culturilor agricole;

- asigurarea clădirilor, construcţiilor şi a conţinutului acestora;

- asigurarea de transport terestru, aerian şi maritim;

- asigurarea autovehiculelor;

- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice etc.

b. asigurări de persoane – au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate permanentă din accident etc. Acestea pot fi:

- asigurări de viaţă sau

- asigurări pentru cazurile de accidente.

c. asigurări de răspundere civilă – au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate şi vătămarea unor terţi. Se disting:

- asigurarea de răspundere civilă auto (obligatorie);

- asigurarea de răspundere civilă legală sau contractuală (facultativă);

- asigurarea răspunderii constructorului.

Prin asigurarea de răspundere civilă se realizează, de fapt, protecţia patrimoniului asiguratului, pentru că, în cazul în care el ar produce un prejudiciu unui terţ, asiguratorul şi-a asumat răspunderea şi intervine în acordarea despăgubirii persoanei fizice sau juridice.