Reglementarea Activității Asigurătorilor și Intermediarilor din Asigurări

Capitolul 1 : Activitatea asigurătorilor

1.1. Asigurarea

Asigurările s-au dezvoltat din nevoia de protecţie a omului si a bunurilor sale , împotriva manifestărilor distructive ale naturii , accidentelor si bolilor, din nevoia de asigurare a traiului în cazul pierderii sau reducerii capacitaţii de munca în urma accidentelor, bolilor , sau atingerii unei anumite vârste.

Evoluarea societăţii semnifică efortul oamenilor de a găsi soluţii sau de a încerca să rezolve aceste probleme.

Deşi oamenii au obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, ei sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale naturii cum sunt : furtunile, uraganele, trăsnetele, cutremurele , erupţiile vulcanice, alunecările şi scufundările de teren, ploile torenţiale , seceta, grindina, avalanşele de zăpadă, bolile, etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit încă mijloace tehnice suficiente de lupta, de aceea ele aduc încă societăţii mari prejudicii.

De aceea, pentru ducerea luptei împotriva manifestărilor distructive ale naturii, accidentelor, bolilor, s-a ivit necesitatea folosirii unor procedee mai convenabile şi mai eficiente, şi anume trecerea riscurilor în anumite condiţii asupra unor societăţi specializate în domeniul asigurărilor si reasigurărilor.

Străduinţa împotriva manifestărilor distructive ale naturii şi accidentelor pentru asigurarea desfaşurării normale a activităţii economice şi sociale pretinde realizarea unor fonduri de rezervă şi de asigurare.

Realizarea fondurilor de rezervă şi de asigurare este impusa de cerinţele prevenirii şi înlaturării consecinţelor negative ale calamităţilor naturii, ale accidentelor, ale bolilor.

Fondul de asigurare ajuta la refacerea bunurilor avariate sau distruse într-o anumită măsură la creşterea activităţii economice. Fondurile de rezervă şi de asigurare au putut fi realizate numai atunci când factorii si relaţiile de producţie şi producţia de mărfuri s-au dezvoltat în aşa măsură încât au facut posibilă acumularea de rezerve.

1.2. Elementele Asigurărilor

Actele normative care reglementează asigurările cuprind noţiuni , termeni si elemente specifice care se utilizează în teoria şi practica asigurărilor, cum sunt următoarele: parţile care intervin în raporturile juridice de asigurare, adică asigurătorul, asiguratul, contractantul , beneficiarul asigurării, terţul păgubit si brokerul de asigurare.

Elementele Asigurărilor

Asigurătorul este persoana juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată ori societate mutuală autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor care în schimbul primei de asigurare încasată de la asiguraţi, se obligă să plătească acestora despagubirea ce li se cuvine, în caz de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate, ca urmare a calamităţilor naturii sau a accidentelor , să plătească suma asigurată la survenirea unei întâmplări în viaţa persoanelor asigurate sau să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terţe persoane , potrivit normelor de asigurare.

Asigurătorul trebuie să determine corect angajamentele luate faţă de asiguraţi şi să calculeze exact nivelul rezervelor ce trebuie realizate, cu care sa fie protejate interesele asiguraţilor.