Riscul în Asigurări

CAPITOLUL I RISCUL ÎN ASIGURĂRI

I.1. Noţiunea de risc în asigurările generale

ÎNTR-O lume în continuă dezvoltare, în care se manifestă o extindere treptată a relaţiilor comerciale, partenerii îşi doresc mai mult ca oricând să se pună la adăpost de eventualele disfuncţionalităţi financiare ale celor cu care încheie afaceri.

Riscul care apare este greu de prevăzut de către contractanţi, astfel încât aceştia apelează la instituţii specializate în protejarea afacerii, companiile de asigurări. Companiile de asigurări preiau asupra lor riscul producerii unui eveniment, obligându-se ca la producerea acestuia să plătească asiguratului sau unei terţe persoane ( beneficiar) o indemnizaţie, cu condiţia plătirii de către asigurat a unei prime de asigurare.

Dacă nu ar exista risc , atunci nu ar exista nici asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Conform definiţiei adoptate de OCDE în 1983, “riscul este constituit din probabilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă”.

Riscul poate fi descris şi ca o probabilitate ca evenimentele să evolueze mai rău decât s-a prevăzut. Dacă totul ar fi cunoscut cu certitudine, atunci sarcina asigurătorului şi a autorităţilor de supraveghere a asigurărilor ar fi foarte uşoară.

Alţi autori consideră riscul ca reprezentând o variaţie a rezultatului care poate să apară într-o anumită perioadă de timp şi într-o anumită situaţie.

Reacţiile omului la risc sunt diferite şi depind de creşterea numerică a populaţiei şi circulaţiei acesteia în cadrul naţional.

Noţiunea de risc este specifică domeniului asigurărilor, constituind un element esenţial al contractelor de asigurare.

Câteva noţiuni ale riscului în asigurări sunt următoarele:

1. riscul reflectă gradul de probabilitate de ivire a unui pericol pentru care se încheie asigurarea;

2. riscul presupune evenimentul care produce pagube;

3. riscul înseamnă obiectul asigurării;

4. riscul reflectă ramura de asigurare la care se referă (riscul auto, riscul industrial etc.).

Riscul în asigurările generale poate fi definit sub aspect juridic şi sub aspect tehnic.

Din punct de vedere juridic, riscul reprezintă evenimentul viitor al cărui moment de apariţie este nedeterminat, contra căruia asiguratul îşi ia măsuri de protecţie prin încheierea asigurării.

Din punct de vedere tehnic, riscul este caracterizat prin probabilitatea de producere a evenimentului şi prin volumul acestuia.

I.2. Condiţii de manifestare a riscului în asigurări

În asigurările generale nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube. Pentru ca un eveniment generator de pagube să fie considerat risc asigurabil, acesta trebuie să îndeplinească cumulative următoarele condiţii:

- prima dintre acestea este legată de producerea evenimentului , care trebuie să fie posibilă. Dacă evenimentul analizat ar avea o frecvenţă mare, asigurarea ar fi foarte scumpă deoarece asiguratorul ar fi nevoit să solicite prime de asigurare ridicate. Pe de altă parte, în situaţia în care evenimentul nu se produce, asigurarea nu are sens.

- Producerea evenimentului trebuie să nu depindă de voinţa asiguratului sau beneficiarul asigurării. Este evident că în situaţia îî care persoanele îndreptăţite să încaseze sumele asigurate acţionează în sensul evenimentului asigurat, pe lângă faptul că îşi pierde dreptul de a deţine indemnizaţii, poate fi trimis în judecată.

- Din motive de ordine publică, riscurile pot să nu facă obiectul unui contract de asigurare.

- Riscul trebuie să prezinte extensie teritorială cât mai mare. Riscurile concentrate numai într-o anumită zonă teritorială nu pot fi cuprinse în asigurare.

- De asemenea este necesar să aibă un caracter întâmplător, trebuie să se producă cu o anumită regularitate.