Riscul in Asigurari si Gestiunea Riscului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Riscul in Asigurari si Gestiunea Riscului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Nicolae Lungu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Extras din document

1. Diverse opinii privind riscul

Procesul complex al tranzitiei la economia de piata, in fostele tari cu economie excesiv centralizata, a adus schimbari esentiale in conditiile de desfasurare a activitatii agentilor economici. Indiferent de natura proprietatii si a statutului juridic, de marimea sau profilul activitatii, acestia trebuie sa-si adapteze dimensiunile, structurile si chiar eficienta activitatii economice la conditiile si « jocurile » stabilite de economia de piata.

Crestera complexitatii relatiilor structurale, stimulatoare si perturbatorii ale intregului sistem economico-social, la care se adauga dezvoltarea stiintei si tehnologiei, a creat mutatii importante in modul de abordare a aspectelor teoretice si practice ale notiunilor de risc si incertitudine. Pe prim plan s-au impus aspectele privind continutul si semnificatia practica a conceptelor de risc si incertitudine in general si in agricultura in special, opiniile diferitilor specialisti in acest domeniu fiind extrem de diverse, uneori contradictorii.

In dictionarul explicativ al limbii romane se defineste notiunea de risc ca fiind « acea posibilitate de a ajunge intr-o primejdie, de a infrunta un necaz sau de a suporta o paguba », iar cea de incertitudine reprezinta «starea de nesiguranta, indoiala, ezitare, schimbare a unui fenomen ».

Pe ansamblul economiei nationale, cat si la nivelul fiecarui agent economic, relatiile stabilite de economia de piata, precum si extinderea unor tehnologii rapide si perfectionate, poate sa intre in contradictie cu imaginile si metodele mentale privind evolutia riscului si incertitudinii. Chiar daca nu se poate vorbi de un moment de echilibru si sinteza in intelegerea proceselor si fenomenelor complexe care caracterizeaza dezvoltarea socio-economica contemporana, o interpretare realista si lucida permite insa aprecierea obiectiva a dialogului asupra raportului si semnificatiilor teoretice, si practice pe care le reprezinta dezvoltarea, pe de o parte, si riscul pe de alta parte.

Practrica demonstreaza ca in economia contemporana au aparut noi forme de risc caracteristice societatilor dezvoltate legate de poluare, catastrofe, vulnerabilitatea ridicata a sistemului economic vis-a-vis de structura sociala, politica, si care, odata cu evolutia societatii, impun o noua strategie si noi metode de analiza a riscului si incertitudinii.

In literatura de specialitate sunt prezentate numeroase puncte de vedere si moduri de interpretare care cauta sa explice si sa evalueze cat mai corect si cuprinzator multitudinea de fapte si semnificatii care au aparut in practica economica contemporana.

Astfel, Iulian Vacarel si Florian Bercea considera ca viata, integritatea corporala si bunurile omului se afla intr-o permanenta stare de risc si incertitudine, ca urmare a actiunii unor forte distructive : forte ale naturii, utilizarea tehnicii, factorii sociali ori social-economici. Pericolele permanente care genereaza pagube pot fi dependente de comportamentul omului, deci au un caracter subiectiv, sau pot fi independente de vointa omului, situatie determinata de imposibilitatea cunoasterii si/sau aplicarii unor tehnici de inlaturare a lor.

Ion Purcariu afirma ca riscuri diverse ameninta toate bunurile si toti oamenii. Totusi aceste riscuri « nu se realizeaza si nu se produc, intr-un fel sau altul, decat asupra unora ». prin urmare, se evidentiaza existenta a doua categorii de riscuri : riscuri dependente, care reflacta vointa sau cunostintele omului ; riscuri independente, in care omul nu este cel care conditioneaza si favorizeaza producerea unor pagube.

C. Marmuse si X. Montagne sustin ca riscul este parte componenta a vietii economico-sociale, el regasindu-se sub forma riscurilor comerciale (riscul absolutizarii produselor, riscul concurential, riscul preturilor), a riscurilor financiare (riscul impozitelor si taxelor, riscul de a pierde ), riscuri sociale si riscuri ale productiei.

Tipologic, din punctul de vedere al factorilor de influenta care conditioneaza aparitia si actiunea riscurilor, acestia au fost clasificati in factori de actiune subiectivi (speculativi), dependenti de vointa intreprinzatorului si factori de influenta obiectivi (puri), care nu depind de vointa si activitatea omului.

O privire retrospectiva pe orizontul de timp al ultimelor decenii, evidentiaza o evolutie in aprecierea notiunilor de risc si incertitudine si, in acelasi timp, manifestarea a trei tendinte principale in proiectia stadiului acestora :

- In primul rand este vorba de cresterea intr-un ritm fara precedent a situatiilor de risc si incertitudine ;

- In al doilea rand se inregistreaza o utilizare din ce in ce mai intensiva a resurselor stiintei (management, marketing, statistici aplicate in economie) in procesele de studiu ale riscului si incertitudinii sistemului socio-economic ;

- In al treilea rand se constata o amplificare si diversificare a consecintelor pe care aplicatiile si tehnicile de analiza a riscului si incertitudinii le-au generat in cadrul mediului social, in natura, la nivelul fiecarui agent economic.

Cele trei tendinte mentionate, au o dinamica interdependenta, iar problematica riscului si incertitudinii ni se mai reduce la dictonul « cine nu risca nu castiga », acesta imbogatindu-se cu noi sensuri. In orice moment trebuie sa stii care este si cat este riscul si daca acest risc nu este mai mare decat castigul.

Cercetarile si studiile privind riscul si incertitudinea intreprinse de I.O.Gearini, subliniaza faptul ca in economia clasica locul notiunii de risc este in mijlocul si la baza analizelor si deciziilor intreprinzatorilor. In consecinta, notiunea de risc nu are un caracter limitat si surprinde faptul ca o definire a riscului trebuie sa se refere nu numai la riscul intreprinzatorului, ci si la relatia intre risc si intregul complex economico-social.

Momentul prezent poate fi caracterizat printr-un efort de cautare si restructurare a imaginilor si modelelor privind evolutia cercetarii cazurilor de risc si incertitudine. Sunt discutate modalitatile de valorificare, alternativele de dezvoltare ale studiului riscului si incertitudinii, care sa corespunda unei dinamici accelerate a schimburilor din realitatea social-economica si sa poata anticipa evenimentele si consecintele potentiale ale acestora.

Utilizarea conceptelor si metodelor de analiza traditionale a determinat atat obtinerea unor rezolvari eficiente, dar de moment, cat si manifestarea unor paradoxuri. Elocvent este utilizarea modelelor de analiza reductionista a unui sistem dat in reprezentarea si modelarea complexitatii lumii reale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Riscul in Asigurari si Gestiunea Riscului.doc