Securitatea socială pentru lucrătorii migranți

Prezenta lucrare isi propune sa analizeze modul in care lucratorii imigranti au acces la securitatea sociala. Se incearca o prezentare a regulilor care sunt aplicate acestora.

Lucrarea este structurata dupa cum urmeaza: Sectiunea 1 – conditii generale de coordonare a sistemelor sociale in care este prezentata necesitatea existarii unor dispozitii comunitare in domeniul securitatii sociale si principalele reguli precizate de acestea. In Sectiunea 2 cadrul de analiza va fi restrans, prestatiile de securitate sociala fiind particularizate prin pensiile de batranete (limita de varsta), de invaliditate si de urmas.

Coordonarea sistemelor de securitate sociala este reglementata de dispozitiile comunitare, insa aceasta se substituie oricarei conventii care leaga doua sau mai multe state.

Tinanad cont de dezvoltarea relatiilor cu Spania in domeniul muncii vom prezenta in Sectiunea 3 principiile stabilite pentru prestatiile sociale prezentate anterior din cursul conventiei dintre Romania si Spania ca parti contractante.

Coordonarea sistemelor sociale nationale de securitate

Legislatiile nationale care reglementeaza sistemele de securitate sociala difera foarte mult de la o tara la alta cu privire la:

- perioadele de asigurare: contributive,necontributive

- conditiile care trebuie indeplinite de o anumita persoana pentru a-i fi acordate prestatiile de asigurare sociala

- cuantumul asigurarilor

- etc.

De exemplu o persoana care a lucrat in doua sau mai multe tari dar nu a indeplinit in nici una perioadele complete pentru stagiu de cotizare, desi cumulat a lucrat o perioada indelungata de timp cu care ar fi acoperit oricare dintre stagiile respective, poate fi dezavantajata prin neacordarea prestatiilor daca se prevede o aplicare diferentiata a legislatiilor tarilor pe teritoriul carora respectivul si-a exercitat activitatea. O astefel de stare conflictuala este rezolvata prin dispozitiile comunitare care stabilesc reguli comune ce trebuiesc indeplinite de toate tarile membre.

Cele mai importante dintre acestea se refera la decizia asupra legislatiei carui stat membru trebuie aplicata dar si la faptul ca perioadele de asigurare care constituie conditii de acordare a anumitor prestatii trebuie cumulote. Acestea sunt reguli generale si in functie de specificitatea situatiei se pot face precizari suplimentare.

In ceea ce priveste aplicabilitatea legislatiei concluziile generale care pot fi prezentate pe baza Regulamentului Comisiei Europene nr.1408/71 sunt acelea ca:

-persoana salariata sau care exercita o activitate independenta pe teritoriul unui stat membru va face obiectul legislatiei acestui stat indiferent daca el isi are domiciliul in acest stat sau intr-un alt stat sau intreprinderea sau angajatorul la care este angajata

-persoana careia inceteaza sa i se mai aplice legislatia unui stat membru va face obiectul acelui stat membru pe teritoriul caruia isi are domiciliul.

Dispozitiile comunitare prezinta si o serie se reguli si regimuri speciale dintre care ne atrag atentia regulile care pot fi aplicate unei persoane care exercita simultan o activitate salariata si o activitate independenta pe teritoriul a doua state membre diferite.

Primeaza legislatia teritoriului pe care isi desfasoara activitatea salariala cu urmatoarele exceptii:

-este aplicata legislatia in vigoare pe teritoriul pe care isi desfasoara activitatea independenta daca activitatea salariala prestata pe un alt teritoriu un depaseste 12 luni sau o depaseste in cazuri exceptionale

-daca isi desfasoara activitatea independenta in mai multe state membre va fi aplicata legislatia corespunzatoare statului pe care isi desfasoara activitatea principala.

In ceea ce priveste totalizarea perioadelor de asigurare, Regulamentul Comisiei Europene privind coordonarea sistemelor de securitate sociala prevede urmatoarea regula pentru dobandirea, mentinerea sau redobandirea dreptului la prestatii: daca o astfel de prestatie este conditionata de realizarea unor perioade de asigurare (sau de domiciliu), institutia competenta a statului in a carei legislatie este prevazuta conditionarea respectiva trebuie sa tina cont de perioadele de asigurare (sau de domiciliu) realizate in conformitate cu legislatia oricarui alt stat membru ca si cu mar fi vorba de perioade realizate conform legislatiei pe care ea o aplica.