Sistemul de asigurări de sănătate din SUA

I.1 Istoric al asigurarilor de sanatate din S.U.A.

Conceptul privind asigurarile de sanatate a aparut in Europa si poate fi datat inca din perioada medievala. Perioada moderna privind asigurarile de sanatate a aparut in Germania sub mandatul cancelarului Bismarck, cu 2 legi de asigurare puse in aplicare in 1911.

In ceea ce priveste sistemul american de sanatate, impactul major l-a avut deopotriva atat sistemul englez cat si cel german.

La inceput, in America au fost unele contradictii privind problema asigurarii de sanatate, avand in vedere ca sistemul medical reprezenta o ramura mai putin importanta a economiei.

Sistemul medical nu era privit ca o activitate aducatoare de beneficii si de aceea majoritatea ajutoarelor acordate bolnavilor nu erau private ca o parte a circuitului economiei, ci mai degraba acestia erau ingrijiti acasa sau prin acordarea de servicii medicale gratuite acordate de catre unele institutii.

Initial, cheltuielile privind asigurarea de sanatate pentru fiecare american erau reduse ca urmare a inexistentei unui sistem de sanatate bine pus la punct. Un studiu realizat in 1920 arata ca doar 7.6% din 211 familii ce locuiau in Columbus, Ohio au platit pentru ingrijire medicala.

In fapt costul principal asociat bolii nu era datorat ingrijirii in sine, ci mai de graba lipsei de la serviciu si neprimirii salariului. Astfel americanii au simtit ca nu au nevoie de asigurare de sanatate, iar casele de asigurari de sanatate au actionat in consecinta si oferit asa numitele “sickness insurance”, similare astazi cu asigurarile de sanatate acordate persoanelor cu dizabilitati.

Cererea scazuta pentru asigurari de sanatate a fost datorata si de neintersul companiilor de asigurare de a oferi asigurari de sanatate private. Companiile de asigurare nu credeau ca sanatatea putea fi un bun asigurat datorita gradului sau mare de aparitie si a hazardului.

Ei considerau ca se confrunta cu o lipsa de informatii privind calcularea riscului si a primelor de asigurare.

Primul plan al asigurarilor de sanatate a aparut in perioada razboiului civil(1861 – 1865). Cele mai recente ofereau doar asigurare in cazul accidentelor produse pe calea ferata sau cu transportul vaporului; totusi planurile au acoperit asigurarea in cazul imbolnavirilor si accidentelor. Primul plan de asigurare mai bine structurat a fost oferit de Massachusetts Health Insurance din Boston in 1847. Companiile de asigurari au platit primele polite de asigurare in cazul accidentelor sau imbolnavirilor, abia in anul 1890.

Cateva importante companii de asigurare au pasit in domeniul asigurarilor de sanatate abia in 1930 si 1940 avand in vedere ca popularitatea asigurarilor de sanatate a inregistrat o crestere. In 1932 organizatii nonprofit precum Blue Cross sau Blue Shield au fost primele care au oferit planuri de asigurari de sanatate.

Aceste doua organizatii Blue Cross si Blue Shield au avut de castigat datorita discount-urilor oferite in contractele negociate cu doctorii si spitalele. Ca raspuns ,al favorurilor facute furnizorii au oferit discount-uri pentru planurile de asigurare Blue Cross si Blue Shield.

Dupa succesul inregistrat de Blue Cross si Blue Shield s-a remarcat o crestere pe piata asigurarilor de sanatate, companiile venind in sprijinul asiguratilor cu o oferta mult mai variata, acoperind in mare parte toate nevoile acestora.

I. Sistemul de asigurari de sanatate din S.U.A. – Prezentare generala

De ce are nevoie un cetatean american de asigurare de sanatate? Statele Unite nu au un sistem de asigurari de stat, un aparat institutional de ingrijire medicala de tip social. Daca nu este asigurat, cetateanul plateste din propriul buzunar cheltuieli ce pot ajunge la zeci de mii de dolari pentru boli grave.

Initiativa privata in domeniul asigurarilor de sanatate dicteaza legea, fiind o industrie uriasa ce angajeaza aproape 470,000 de oameni. Potrivit United States Census Bureau, aproximativ 84% dintre americani beneficiaza de asigurare de sanatate. Dintre acestia, 60% o obtin prin angajatorul lor, in timp ce doar 9% cumpara o polita direct. Restul de 15% reprezinta persoane ce se incadreaza in cele trei programe publice ale Guvernului Federal – Medicare, Medicaid si SCHIP. Medicare se adreseaza majoritatii persoanelor in varsta si anumitor persoane cu dizabilitati, Medicaid – copiilor ce provin din familii cu un venit redus, iar SCHIP cuprinde acei copii si familiile lor care nu sunt eligibili pentru Medicaid, insa nu isi permit o asigurare privata. Statistica arata ca, in anul 2006, aproximativ 47 milioane de americani nu beneficiau de niciun plan de asigurare de sanatate.

Majoritatea americanilor sunt inrolati intr-un plan de asistenta coordonata (“managed care”) prin intermediul unei polite de asigurare de sanatate. Acesta este un mod organizat atat de oferire de servicii, cat si de plata pentru acestea. Conceptul de asistenta coordonata este foarte des auzit de catre cineva care traieste in S.U.A. El reprezinta in fapt un mod prin care companiile de asigurare isi controleaza costurile. Asistenta coordonata influenteaza cat de multe servicii medicale primeste un individ. De exemplu, daca trebuie sa faci o vizita la spital, o forma de asistenta coordonata cere ca aceasta vizita sa fie pre-aprobata de catre compania de asigurare, pentru a exista certitudinea necesitatii spitalizarii. Daca o persoana este spitalizata fara a avea aceasta pre-aprobare, este foarte probabil sa suporte din buzunarul propriu costurile spitalizarii.