Sistemul de Asigurări Sociale de Sănătate

1. Importanţa asigurărilor sociale de sănătate

Un sistem de asigurări sociale de sănătate este desemnat să finanţeze îngrijirea medicală pentru populaţia asigurată şi inclusă în asigurare. În afara scopurilor sociale, acesta este un instrument financiar care organizează transformarea sumelor colectate în servicii medicale în aşa fel încât toate persoanele asigurate să-şi permită aceste servicii.

Un sistem de asigurări nu poate funcţiona dacă pachetul de servicii prevăzut a fi furnizat persoanelor asigurate nu este acoperit în întregime de fondurile colectate. Aceasta însemnă că bugetul de asigurări sociale de sănătate trebuie să acopere valoarea pachetului de servicii medicale asigurat de care are nevoie populaţia asigurată într-o perioadă determinată.

Circuitul fondurilor - de la contribuabili la instituţiile de asigurare, de acolo la furnizorii de servicii medicale şi înapoi la pacienţi sub formă de servicii medicale – reprezintă structura financiară şi organizatorică de bază a unui sistem de asigurări sociale de sănătate.

Contribuţia la fondul unic de asigurări sociale de sănătate face parte din categoria impozitelor directe – venituri curente fiscale, sursă a bugetului special de asigurări sociale de sănătate.

2. Structura sistemului de asigurări sociale de sănătate

În România a funcţionat până în 1997 un sistem sanitar organizat baza finanţării de la bugetul de stat. Grava subfinanţare şi slaba performanţă a sistemului sanitar au influenţat major starea de sănătate precară a populaţiei şi au determinat politicienii să opteze pentru introducerea unui nou sistem de asigurări sociale de sănătate, aprobând în iulie 1997 Legea asigurărilor sociale de sănătate.

Între cele două abordări, finanţarea de la bugetul de stat sau din fondul asigurărilor sociale de sănătate, există importante diferenţe în ceea ce priveşte organizarea, principiile de furnizare şi conceptele economice. Şi acum sunt sisteme de sănătate finanţate de la bugetul de stat care funcţionează în Anglia, Italia şi ţările scandinave, sisteme care permit funcţionarea unui sistem privat de servicii medicale.

Principalele caracteristici ale unui sistem de sănătate public finanţat de la bugetul de stat, sunt :

- furnizorii (spitalele, medicii) sunt plătiţi din alocaţii bugetare aprobate prin bugetul anual stabilit fără a fi o legătură cu pachetul de servicii pentru pacienţi;

- la nivel macroeconomic nu există o legătură evidentă între taxele şi impozitele plătite de populaţie şi volumul şi structura serviciilor medicale furnizate sau resursele financiare necesare sectorului sanitar. Creşterea taxelor şi impozitelor nu implică automat şi creşterea resurselor în sectorul sanitar.

Menţinerea la un nivel extrem de scăzut a resurselor financiare destinate asistenţei medicale, indiferent de nivelul veniturilor colectate, s-a putut constata cu uşurinţă în ţara noastră până la aprobarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (2-3% din PIB) comparativ cu alte ţări europene, inclusiv cele foste socialiste, unde aceste procente se ridică între 7-8 %. În prezent, acest procent în ţara noastră este de 4,1%.

Prezentul sistem de asigurări sociale de sănătate are o structură triunghiulară de furnizare şi finanţare a serviciilor medicale. Cele trei părţi principale ale sistemului sunt:

- pacientul care plăteşte contribuţia pentru asigurarea propriei sănătăţi;

- furnizorul care acordă serviciile (spitalele şi cabinetele medicale);

- casele de asigurări sociale care gestionează sumele colectate pentru plata serviciilor necesare persoanelor asigurate.

Aceste trei părţi sunt entităţi autonome cu atribuţii, interese şi responsabilităţi specifice. Acest sistem nu mai are legătură cu bugetul de stat şi îşi separă funcţia de colectare a resurselor de cea de furnizare a serviciilor.

Caracteristicile acestui sistem de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele: este asigurat un pachet definitiv de servicii acordate pentru întreaga populaţie asigurată; resursele colectate (contribuţiile de asigurare) sunt intangibile altor instituţii publice; cuprinderea populaţiei în asigurare este obligatorie indiferent de starea de sănătate proprie.

3. Principiile asigurărilor sociale pentru sănătate

Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate şi funcţionează pe baza următoarelor principii:

a. cuprinderea obligatorie a tuturor cetăţenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de protecţie socială.

b. solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale. Practic, solidaritatea