Tendințe în evoluția sistemelor de ocrotire a sănătății în țările din UE

Cap 1. Piaţa asigurărilor pe plan internaţional

1.1. Importanţa asigurărilor de sănătate

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, riscurile la care oamenii sunt supuşi vor exista întotdeauna, iar în ceea ce priveşte individul în sine, aceste riscuri apar în mod deosebit în legătură cu sănătatea. Un sistem de asigurări sociale de sănătate este desemnat să finanţeze îngrijirea medicală pentru populaţia asigurată şi inclusă în asigurare. În afara scopurilor sociale, acesta este un instrument financiar care organizează transformarea sumelor colectate în servicii medicale în aşa fel încât toate persoanele asigurate să-şi permită aceste servicii. Un sistem de asigurări nu poate funcţiona dacă pachetul de servicii prevăzut a fi furnizat persoanelor asigurate nu este acoperit în întregime de fondurile colectate. Aceasta însemnă că bugetul de asigurări sociale de sănătate trebuie să acopere valoarea pachetului de servicii medicale asigurat de care are nevoie populaţia asigurată într-o perioadă determinată. Circuitul fondurilor , de la contribuabili la instituţiile de asigurare, de acolo la furnizorii de servicii medicale şi înapoi la pacienţi sub formă de servicii medicale, reprezintă structura financiară şi organizatorică de bază a unui sistem de asigurări sociale de sănătate. Contribuţia la fondul unic de asigurări sociale de sănătate face parte din categoria impozitelor directe - venituri curente fiscale, sursă a bugetului special de asigurări sociale de sănătate

Existenţa diferitelor riscuri au determinat oamenii să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activităţile lor sau însăşi fiinţa lor. Asemenea mijloace au la baza prevenirea, asistenţa şi prevederea. Prevenirea constituie cel mai bun mijloc de protecţie, dar nu este întotdeauna posibilă, mai ales dacă riscurile sunt generate de forţele dezlănţuite ale naturii. Asistenţa reprezintă o acţiune ce vizează repararea daunelor. Ea este incertă şi nu întotdeauna suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele suferite. Prevederea implică constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi viitoare. Cea mai reuşită şi mai eficientă formă a prevederii s-a dovedit a fi cea de asigurări. Oricine are nevoie de protecţie, pierderea financiară rezultată din manifestarea unui eveniment producător de pagube neputând fi compensată pe altă cale decât prin asigurare. În acelaşi timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi şi ele afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi şi, deci, la lipsa unui venit. Trebuie evidenţiat rolul asigurării în încercarea oamenilor de a rezolva o parte din problemele create de existenţa riscurilor. Asigurarea trebuie delimitată de „autoasigurare”, care constă în crearea de rezerve proprii, ce urmează să fie utilizate numai în cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora.

1.2. Finanţarea sistemelor de asigurări de sănătate

Asigurările de sănătate reprezintă o formă de asigurare prin care sunt acoperite cheltuielile legate de refacerea stării de sănătate şi se compensează, parţial, lipsa veniturilor pe perioada respectivă

Finanţarea unui sistem de sănătate se referă la modul în care sunt colectate fondurile necesare desfăşurării activităţii în sectorul sanitar, precum şi la modalitatea în care aceste fonduri sunt alocate şi apoi utilizate. Modalitatea de finanţare aleasă, combinată cu tipul de organizare a sistemului sanitar, determină cine are acces la îngrijirile de sănătate, costul acestor îngrijiri, eficienţa productivă şi nu în ultimul rând calitatea serviciilor oferite. Toate aceste rezultate intermediare, la rândul lor, determină rezultatele finale ale oricărui sistem de sănătate: starea de sănătate a populaţiei, protecţia financiară contra riscurilor şi nu în ultimul rând gradul de satisfacţie a consumatorilor de servicii

Capacitatea unei ţări de a mobiliza fonduri, folosind diferite modalităţi de finanţare, este strâns legată de venitul acesteia pe cap de locuitor. Acesta determină capacitatea fiecărei gospodării de a plăti pentru sănătate şi implicit cererea pentru aceste servicii. Există o multitudine de factori corelaţi cu mărimea fondurilor care pot fi disponibile pentru sănătate: baza de impozitare, numărul angajaţilor în sectorul oficial, numărul gospodăriilor sărace care trebuie subvenţionate. Ţările sărace se confruntă, din punct de vedere al colectării fondurilor, cu o problemă majoră, reprezentată de dezvoltarea economiei subterane care, conform estimărilor economiştilor, poate ajunge la 50% din produsul intern brut, în timp ce în ţările bogate, aceasta ajunge la aproximativ 10%.

Există cinci modalităţi principale de finanţare a sistemelor de sănătate: