Terorismul și industria hotelieră

1. Introducere

Stadiul actual al cunoașterii

Actele de terorism și efectele lor negative asupra turismului nu este un fenomen nou. Terorismul a crescut de la 206 evenimente majore în 1972 la 3.010 în 1985 (D'Amore & Anunza 1986,). Aceste evenimente au dus la scăderi semnificative ale încasărilor și cererii din industria turismului, cum ar fi pierderea a peste un milion de sosiri din Statele Unite către Europa în 1986, în scădere cu 23% față de 1985, ca urmare a atacurile teroriste palestiniene din decembrie 1985 în aeroporturi la Roma și Viena și deturnarea zborului TWA din 1986 847 la Atena și confiscarea vasului de croazieră Achille Lauro (Brady &Widdows 1988). Până la mijlocul anilor 1990, frecvența actelor de terorism s-au potolit, dar au crescut din nou în Israel, Orientul Mijlociu și Africa la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor secolul 21.

Actul terorist din 11 septembrie 2001 în Statele Unite a avut un efect negativ enorm asupra cererii de turism la nivel mondial și un impact devastator asupra industriei turismului al Statelor Unite. Linii aeriene, touroperatori, parcuri tematice și atracții, precum și companii de închiriere de mașini și hoteluri au raportat anulări drastice ale rezervărilor deja existente și scăderi extinse ale viitoarelor rezervări. La rândul său, impactul negativ asupra industriei turismului a provocat un efect de domino în alte sectoare ale economiei, ceea ce a dus la o recesiune la nivel mondial. În septembrie 24, 2001, Consiliul Mondial pentru Călătorii și Turism (WTTC) a estimat că în următoarele 12 luni, scăderea cererii de călătorii este estimată între10-20% în Statele Unite și mai puțin în restul lumii, inclusiv Europa și Asia. În scenariul unei scăderi cu 10% a cererii de turism, WTTC a estimat o scădere cu 1,7% a produsului intern brut total (PIB) pentru economia mondială și pierderea a 8,8 milioane de locuri de muncă și o scădere de 1,8% a PIB-ului total pentru economia SUA și pierderea a 1,1 milioane de locuri de muncă. Astfel, după cum se poate vedea din estimări, un singur act terorist a făcut ravagii în întreaga economie mondială.

Pizam (2010) subliniază că atacurile teroriste asupra hotelurilor nu au ca scop doar cauzarea de daune la proprietate, dar și faptul că hotelurile sunt ținte ușoare pentru atacurile teoriste deorece sunt deschise non stop și sunt primitoare pentru toți și, prin urmare oferă o șansă scăzută de eșec. Deși hotelurile au responsabilitatea de a-și proteja oaspeții, după cum explică Lisante (1972), sunt de fapt doar „proprietăți private cu zone publice”, făcându-le ușor de atacat.

Un studiu recent realizat de Pennington-Gray, Thapa, Kaplanidou, Cahyanto și McLaughlin (2011) a constatat că organizațiile de ospitalitate din SUA au un nivel ridicat de pregătire, iar Enz (2009) a constatat că hotelurile mai mari, mai moderne, aveau elemente de securitate mai bune încorporate în structura clădirii. Brandt și Sandler (2010) notează că a existat o întărire, hotelurile au devenit mai fortificate.

Rashid și Robinson (2010) și-au propus să investigheze dacă legătura dintre terorism și turism a fost realitate sau mit. Ei sugerează că poate nu este surprinzător că multinaționalele de ospitalitate recunoscute la nivel global vor atrage atenția negativă atunci când își vor configura operațiunile în țările în curs de dezvoltare. O analiză a evenimentelor teroriste care implică proprietăți hoteliere (Peter, 2011) arată că între 2000 iar în 2011 au avut loc 50 de incidente teroriste care au condus la 915 persoane decedate și 2095 rănite. Hotelurile devin din ce în ce mai frecvente ținte pentru atacurile teroriste, iar percepțiile de risc în zonele afectate sunt probabil să afecteze negativ turismul în acele locații.