Programe de observare a Pământului - Earth Observation Programs

1. Abstract

Programele spațiale de monitorizare a Pământului sunt necesare pentru buna înțelegere și observare a planetei și pentru localizarea geografică. Prin intermediul programelor de observare putem determina: condițiile meteorologice; locația; pagubele în urma unei catastrofe naturale: inundații, incendi de vegetație, tornade etc. Agenția Spațială Europeană are demarate diferite proiecte de observare planetară cum ar fi: Copernicus, Galileo și EGNOS. Sistemul de poziționare gloabală (GPS) și GLONASS oferă date de localizare geografică și sincronizare oriunde pe glob cu ajutorul sateliților și stațiilor de control.

2. Introducere

Este bine cunoscut faptul că observarea Pământului din spațiu este foarte importantă pe plan științific, social, economic și politic. Explorarea, înțelegerea și predicția mediului Pământului, în special vremea și clima, a fost un vis al omenirii de secole. Monitorizarea Pământului reprezintă o acumulare de informații despre sistemele fizice, chimice și biologice.

Mediul și clima planetei noastre nu sunt determinate doar de interacțiunea dintre atmosferă, oceane, pământ și regiuni de gheață, sunt influențate și de impactul pe care omenirea îl are asupra lor, prin urmare întelegerea interacțiunii dintre aceste elemente și gestionarea resurselor terestre pot avea un efect benefic asupra vieții omului și a ecosistemului.

Prin zborul spațial, sateliții au adus inovație și au oferit o nouă perspectivă asupra lumii. Primele imagini cu Pământul văzut din spațiu au devenit niște simboluri pentru omenire și au adus o conștientizare a naturii prețioase pe care o avem. O singură imagine captată de un satelit oferă o multitudine de informații: daunele produse de un cutremur, de un uragan, de un incediu de vegetație, un tsunami și de poluarea aerului la o precizie foarte mare.

Alcătuirea atmosferei reprezintă un subiect al monitorizării Observației Pământului. Instrumentele atmosferice detectează modul în care învelișul de aer afectează diferiți factori, cum ar fi lumina, căldura sau energia radio. Instrumentele prin satelit au diferite rezoluții spațiale, cele cu rezoluție spațială scăzută sunt perfecte pentru studiul acoperirii vegetației regionale, a norilor pe o suprafată largă și a condițiilor meteorologice. Senzorii intermediari de rezoluție se folosesc în agricultură și cartografierea resurselor, în timp ce senzorii de cea mai înală rezoluție pot afișa clădiri și drumuri.

3. Agenția Spațială Europeană (ESA)

3.1 Introducere ESA

Agenția Spațială Europeană (ESA- European Space Agency) reprezintă o organizație internațională, înființată în 1975, cu 22 state membre și are ca misiune dezvoltarea capacității spațiale a Europei. [1]

Programele ESA sunt realizate pentru a furniza cât mai multe date și informații despre Pământ, mediul exterior al Pământului, Sistemul Solar și Univers, dar și pentru dezvoltarea de noi tehnologii și servicii bazate pe sateliți.

Sediul central ESA se află la Paris, unde se găzduiesc ședințele și sunt luate cele mai importante decizii cu privire la politicile și programele demarate. Statele membre ale ESA lucrează împreună, punând la un loc resurse financiare și științifice. Acestea sunt: Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit [1].