Stelele căzătoare

Uneori, privind cu ochiul liber spre stele, se intampla sa apara pe neasteptate o dara luminoasa care dureaza mai putin de o secunda. Impresia creata va fi ca a cazut una dintre stelele de pe cer, de aici venind denumirea de stea cazatoare

METEORII

Meteorii (denumirea ştiinţifică a stelelor căzătoare) se produc tot timpul. Mai mult ca sigur că aţi văzut un asemnenea fenomen într-una din serile lungi de vară. Dacă ştiţi unde să vă uitaţi şi când şansele de a vedea mulţi meteori într-o singură seară cresc foarte mult.

Ce sunt defapt stelele cazatoare:

În sistemul solar există mult mai multe obiecte cosmice în afară de Soare şi planete. Avem resturi rămase de la formarea planetelor, ce vin mărimi de la 1 atom până la sute de kilometri. Cele mai mari bucăţi se numesc asteroizi şi comete iar cele medii ca mărime (de la bolovani imenşi până la praf foarte fin) se numetesc meteoroizi.

Toată această materie se afla în spaţiul dintre planete. Din acest motiv, zilnic pe Terra, cad milioane de meteorioizi. Aceştia intră în atmosferă cu o viteză între 15 şi 65 km/s. Ca o comparaţie: cea mai rapidă armă lansează un glonţ cu o viteză de 1,5 km/s.

Când meteoroizii intră în atmosferă cu această viteză enormă, aerul din jurul lor precum şi ei se aprind din cauza frecării cu aerul. Aerul din jurul lor se încălzeşte la o temperatură de câteva mii de grade. Astfel noi vedem o dâră luminoasă pe cer, numită meteor.

Meteoroizii se încălzesc atât de tare încăt se sfărâmă în atmosferă. Uneori ei chiar explodează, producând o lumină puternică, numită bolid.

Destul de rar, meteoroidul nu arde complet în atmosferă şi o parte din el cade pe Pământ. Acesta este un meteorit. 

Curenti de meteori Fiind particule uşoare, meteoroizii nu pot sta un timp îndelungat pe o orbită stabilă în jurul Soarelui Interacţia cu vântul solar face ca aceştia să fie expulzaţi din sistemul solar sau să fie trimişi spre Soare.

Frecarea cu atmosfera produce o încălzire rapidă a particulei, care ajunge la peste 3.000 de grade Fahrenheit (1.650 de grade Celsius). Cele mai multe particule devin vizibile când sunt la circa 97 de kilometri deasupra Pământului.

Responsabile de această situaţie sunt cometele, bulgări imenşi de gheaţă şi praf. Cometele sunt total neinteresante când sunt departe de Soare. Dar când se apropie de acesta, gheaţa se topeşte şi praful este expulzat cu viteză în spaţiu. Astfel se formează cozile cometelor.

Uneori planeta noastră trece prin aceste regiuni bogate în meteoroizi. Astfel, pentru câteva ore, în atmosferă vor intra mii şi mii de asemenea obiecte. Atunci avem aşa numitele ploi de stele.

Cele mai importante asemenea momente se produc în aprilie, august, noiembrie şi decembrie.

În momentele când se văd mai mulţi meteori aceştia par că vin dintr-o singură regiune de pe cer. Această regiune se numeşte radiant. Efectul de perspectivă, acelaşi care face ca şinele de tren să pară că se unesc în departare, face ca meteorii ce fac parte dintr-un curent să vina din aceeaşi regiune de pe cer. Această regiune se numeşte radiant.

Veţi vedea că curenţii de meteori poartă numele constelaţiilor unde sunt situaţi radianţii: avem curenţii Perseide (constelaţia Perseu), Leonide (constelaţia Leo).