Ce s-a întâmplat cu Waste Management

Harm Huizenga, un imigrant olandez, a început sa transporte în anul 1893 gunoi la 1,25 dolari/vagon în Chicago. În 1968, Wayne Huizenga, Dean Buntrock și Larry Beck au fondat Waste Management și au început achiziționarea agresivă a multor servicii de colectare a gunoiului în toată țara, ca firmă descendentă a lui Harm Huizenga.

Rețeaua companiei include 367 de operațiuni de colectare, 346 de stații de transfer, 293 de depozite active pentru depozitarea deșeurilor, 16 instalații de producere a energiei din deșeuri, 146 de instalații de reciclare,111 proiecte de utilizare a gazelor reziduale cu utilizare utilă și 6 instalții independente de producție a energiei. Managementul deșeurilor oferă servicii de mediu pentru aproape 27 de milioane de clienți rezidențiali, industriali, municipali și comerciali din Statele Unite ,Canada si Puerto Rico. Deținând 26.000 de vehicule de colectare și transfer , compania are cea mai mare flotă de transporturi din industria deșeurilor. Împreună cu competitorul Republic Services manipulează mai mult de jumătate din cantitatea de gunoi din Statele Unite.

În 1971, managementul deșeurilor a devenit public, iar până în 1972, compania a realizat 133 de achiziții cu venituri de 82 milioane $. A avut 60.000 de conturi comerciale și industriale, iar în anii 1980 a achiziționat Service Corporation of America (SCA) pentru a devein cel mai mare transportator de deșeuri din țară.

Între anii 1976 - 1997 ofițerii executivi ai Waste Management, au început să “gătească” cărțile contabile, refuzând să înregistreze:

- cheltuielile necesare pentru a reduce costurile proiectelor de dezvoltare a deșeurilor nereușite și abandonate;

- constituirea rezervelor de mediu (umflate) în legătură cu achizițiile - astfel încât rezervele excedentare să poată fi utilizate pentru a evita înregistrarea cheltuieliilor de exploatare independente, capitalizând necorespunzător o varietate de cheltuieli;

- nerealizarea unor rezerve suficiente pentru a plăti impozitele pe venit și alte cheltuieli;

- cheltuieliile de depreciere pentru camioanele de gunoi - prin atribuirea unor valori de salvare neacceptate și inflamate și prin prelungirea duratei lor de viață utilă;

- cheltuieli pentru scăderea valorii depozitelor de deșeuri;

Ofițerii executivi au folosit înregistrări geografice pentru a muta zeci de milioane de dolari între diferite elemente de linie din declarația de venit a companiei. Aceștia au fost acuzați că au făcut „cifrele financiare să arate modul în care își doresc să le arate”, iar pentru a nu-și recunoaște vina au făcut o întelegere cu guvernul federal pentru suma de 30,8 milioane de dolari.

În 1993, Waste Management se transformă în WMX Technologies, ca simbol universal al celorlalte servicii pe care le-a furnizat, altele decât îndepărtarea deșeurilor solide, reciclarea și eliminarea.

Atunci când un nou director executiv a preluat conducerea companiei în 1977, a ordonat o revizuire a practicilor contabile ale companiei. În 1998, Waste Management și-a reafirmat veniturile sale din 1992 - 1997 cu 1,7 miliarde de dolari, fiind cea mai mare revizie din istorie.

Implementarea software-ului ERP

În 2005, Waste Management a încheiat un acord de licențiere software cu SAP AG. Conform acordului, SAP și filiala deținută în întregime, Tomorrow Now, au hotărât să implementeze software-ul SAP pentru planificarea resurselor întreprinderii. Implementarea a început atunci când a fost înființat un program pilot de 8 luni în domeniul pieței de gestionare a deșeurilor din New Mexico. Această implementare inițială urma să fie adoptată în două luni, la nivelul întregii companii din Houston, Texas .

În decembrie 2007, Waste Management și-a încheiat efortul de implementare ERP. Waste Management a caracterizat implementarea ERP ca nefuncțională. Soluția "Solution Review" sponsorizată de SAP a stabilit că un ERP personalizat, bazat pe un SAP ERP actualizat, ar trebui să fie făcut pentru a permite o implementare la nivel de companie.

Waste Management a dat în judecată SAP pentru suma de 100 milioane dolari pentru recuperarea fondurilor pe care le-a cheltuit pentru implementarea eronată a ERP. În proces, Waste Management a acuzat SAP de fraudă și de înșelăciune. SAP a contestat că Waste Management nu a reușit să demonstreze că deține lucrători informați și modele de afaceri exacte și nu a reușit să migreze date din sistemele vechi. Procesul a fost încheiat în 2010 în termeni confidențiali și o plată unică de la SAP către Waste Management dezvăluită către SEC (Securities and Exchange Commission ).

Improprieții contabile

Revelațiile contabile neregulate au condus la o scădere importantă a prețului acțiunilor și la înlocuirea directorilor după ce un nou director executiv a ordonat revizuirea practicilor contabile ale companiei în 1998. Acționarii Waste Management au pierdut mai mult de 6 miliarde dolari în valoarea de piață a investițiilor lor atunci când prețul acțiunilor a scăzut cu mai mult de 33%. Compania a mărit durata de amortizare a proprietăților, a instalațiilor și a echipamentelor, umflând în mod artificial profiturile după impozitare, ale companiei, cu 1,7 miliarde USD. La 8 iulie 1999, a fost intentat un proces de acțiune împotriva Waste Management și a ofițerilor săi pentru emiterea de declarații false. Waste Management a plătit 457 milioane dolari pentru a soluționa un proces al acționarilor în 2003. SEC (Securities and Exchange Commission ) a amendat auditorul independent al Waste Management, Arthur Andersen, 7 milioane dolari pentru rolul său.