Elaborarea documentelor de lucru și întocmirea dosarului de audit financiar

INTRODUCERE

În țara noastră activitatea de audit a fost reglementată printr-o serie de acte normative care privesc modul de desfășurare a auditului, persoanele abilitate să desfășoare aceste misiuni, reguli de conduită și etică profesională. Astfel s-a creat cadrul legal pentru asimilarea Standardelor Internaționale de Audit ale Federației Internaționale a Contabililor (IFAC), inclusiv a Cadrului General al Standardelor Internaționale de Audit, ca bază de efectuare a auditului în România.

O serie de norme elaborate de Comitetul Internațional de Practici de Audit (IAPC), asimilate de Camera Auditorilor din România, îndrumă auditorul în activitatea sa. Ele cuprind principii, proceduri care trebuie urmate la efectuarea unui audit. Ca membru al IFAC, Camera Auditorilor Financiari din România, ca organism profesional autonom de interes public este conectată la toate reglementarile internaționale și este conformă cu controlul de calitate al misiunilor de asigurare rezonabilă, misiuni de revizuire și de compilare.

Auditul financiar conduce la formarea unei judecăți asupra conturilor și nu la elaborarea situațiilor financiare. Este un domeniu de acțiune în contabilitatea financiară ce deschide numeroase linii de cercetare.

Auditul este un proces obiectiv și sistematic care solicită:

- o strategie;

- o planificare a lucrărilor;

- ajustări eventuale în cursul derulării, ce determină constatări efectuate asupra modului de raportare și prezentare a situațiilor financiare. Procedurile utilizate, analizele efectuate, conduc auditorul la emiterea unei opinii privind conturile anuale.

Rezultatul activității de audit exprimat prin Raportul de audit este destinat unui grup eterogen de părți interesate care prezintă nivele de cunoștințe și interese divergente. Astfel, este dificil de a determina care sunt dimensiunile concrete de percepție a calității unui audit. Este adevarat însă că auditul financiar constituie pentru terți singura manifestare vizibilă a misiunii de verificare și reprezintă suportul de cercetare interesat pentru a studia maniera sesizabilă a lucrării de independență a auditorului.

I. CADRUL GENERAL AL STANDARDELOR DE AUDIT DE APLICARE LA AUDITAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE.

Prezintă procedurile și principiile fundamentale cât și modalitățile de aplicare a lor sub formă de comentarii și informații complementare.

1.1. Referențialul contabil pentru prezentarea situațiilor financiare.

Situațiile financiare sunt prezentate anual și destinate nevoilor comune a unei mase largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situații constituie singura sursă de informații pentru a satisface nevoile lor. Situațiile financiare sunt stabilite potrivit unui referențial contabil:

- Norme contabile internaționale;

- Norme contabile naționale;

- Alte referințe contabile bine precizate și recunoscute aplicate pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare.

1.2. Referința pentru audit și servicii conexe

Această referință distinge auditul de servicii conexe.

1.3. Nivelul de asigurare

Asigurarea se referă la gradul de satisfacere al auditorului și la credibilitatea unei aserțiuni efectuată de o parte pentru folosința altei părți.

În formarea opiniei de audit, auditorul reunește elemente probante necesare, astfel încât să-și formeze o concluzie pe care este fondată opinia.

1.4.Servicii conexe

Examen limitat al situațiilor financiare- Un examen limitat cuprinde proceduri analitice și de investigare concepute pentru a verifica credibilitatea unei aserțiuni, adică responsabilitatea unei părți pentru uzul altei părți.

Compilări - Contabilul utilizează competențele sale contabile și nu cele de auditor în scopul strângerii, clasării și sintetizarii situațiilor financiare. Procedurile aplicate nu au drept scop să permită contabilului să furnizeze o asigurare asupra acestor informații financiare.

1.5. Responsabilitatea auditorului referitor la informațiile publicate

Un auditor este responsabil asupra situațiilor financiare când el redactează un raport asupra acestora sau când este de acord să utilizeze numele său cu ocazia publicarii lor. Altfel, auditorul nu este responsabil.