Materialitatea în auditul financiar

1. Conceptul de materialitate

1.1 Definirea conceptului de materialitate

Scopul unui audit financiar este acela de îmbunătății gradul de încredere al utilizatorilor privind informațiile furnizate de situațiile financiare, acest lucru este obținut prin exprimarea de către auditor a unei opinii cu privire la faptul că situațiile financiare sunt prezentate în mod corect, sub toate aspectele semnificative sau oferă o imagine fidelă și corectă în conformitate cu cadru de raportare financiară aplicabil.

Materilaitatea este un concept care definește importanța sau semnificația unei operațiuni economice din ansamblul operațiunilor efectuate de entitatea auditată, operațiune care prin omisiunea consemnări ei sau consemnarea eronată în documentele financiar-contabile, ori prin efectuarea ei cu încălcarea prevederilor legale, ar modifica substanțial situațiile financiare elaborate de entitate. Totodată, materialitatea exprimă nivelul maxim acceptat al erorilor identificate în urma verificării operațiunilor selectate prin eșantionare.

Materialitatea reprezintă limita până la care o anumită eroare posbibil existentă în conturile contabile sau în tranzacțiile economico-financiare, singură sau cumulate cu alte erori nu este considerstă semnificativă.

1.2 Prezentarea Standardului Internațioanl de Audit 320 - Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit

Standardul Internațional de Audot (ISA) nr. 320 “Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit” abordează conceptul de prag de semnificație, atât în contextual elaborării și prezentării situațiilor financiare, cât și în contexul unui audit.

Potrivit Standardului de Audit numărul 320, conceptual de prag de semnificație este definit astfel: “Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare. Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greșite. Astfel, pragul de semnificație oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însușire calitativă primară pe care informația trebuie să o aibă pentru a fi utilă.”

Obiectivul unui audit al situațiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit căreia situațiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ține de utilizarea raționamentului profesional.

În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificație astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative. Totuși, atât valoarea (cantitatea), cât și natura (calitatea) denaturărilor trebuie să fie luate în considerare. Exemple de denaturări calitative ar putea fi descrierea inadecvată sau improprie a unei politici contabile, când este probabil ca un utilizator al situațiilor financiare să fie indus în eroare de descriere, sau eșuarea prezentării încălcării cerințelor reglementate, când este probabil ca impunerea ulterioară de restricții prin

reglementări să deterioreze în mod semnificativ capacitatea de operare.

Auditorul trebuie să ia în considerare posibilitatea apariției denaturărilor la nivelul valorilor relativ mici care, cumulate, ar putea avea un efect semnificativ asupra situațiilor financiare. De exemplu, o eroare apărută în procedura de închidere de lună ar putea fi un indiciu al unei potențiale denaturări semnificative dacă acea eroare se repetă în fiecare lună.

Auditorul ia în considerare pragul de semnificație atât la nivelul global al situațiilor financiare, cât și în relație cu soldurile conturilor individuale, cu clasele de tranzacții și prezentările de informații. Pragul de semnificație poate fi influențat de considerente cum ar fi cerințele legale și de reglementare, cât și de considerente legate de soldurile conturilor individuale ale situațiilor financiare și de relațiile existente între acestea. Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificație, în funcție de aspectul situațiilor financiare luate în considerație.

Conform ISA 320, pragul de semnificație trebuie luat în considerare de auditor atunci când:

- se determină natura, natura și întinderea procedurilor de audit

- se evaluează efectele denaturărilor.

Totodată ISA 320, vorbește în alin (9)-(11) despre relația dintre pragul de semnificație și riscul de audit, această noțiune fiind detaliată în acest referat într-un capitol distinct.