Standarde Internaționale de Evaluare - Evaluarea pentru garatarea creditelor

Introducere

Teoria evaluării a apărut la sfârșitul secolului al 19-lea. Primul economist care a stabilit elementele în baza cărora se poate determina valoarea unei proprietăți a fost Alfred Marshall (1842-1924).

Teoria evaluării este caracterizată prin anumite aspecte precum:

- are în vedere bunurile de natura capitalului imobilizat și circulant, bunurile mobile și imobile care formează proprietatea personală, întreprinderile sau afacerile în ansamblul lor dar, nu și bunurile de consum;

- se referă la mărimea valorii bunurilor care aparțin unei proprietăți, fără a se lua în calcul sursa valorii;

- nu folosește noțiunea generică de valoare, ci tipuri de valoare (valoare de piață, valoarea justă, valoarea ipotecii, valoarea de lichidare, valoarea de investiții, valoarea specială, valoarea de asigurare etc.);

- definirea tipurilor de valoare, condițiile aplicării lor, procedurile și metodele de estimare a mărimii valorii sunt precizate în Standardele de Evaluare, elaborate de organisme profesionale naționale si internaționale;

În prezent la peste 20 de ani de la apariția primelor standarde de evaluare în țara noastră, Romania, ANEVAR lansează ediția 2018 a standardelor, ediție ce reprezintă o adaptare la evoluția rapidă a economiei și legislației în România.

Asociația Naționala a Evaluatorilor din România (ANEVAR), a apărut în România în anul 1992 și reprezintă o organizație profesională neguvernamentală, independentă, non-profit, care acționează în interesul public și are ca scop promovarea mijloacelor specifice profesiei, a metodelor și tehnicilor de diagnostic și evaluare a întreprinderilor, părților de întreprinderi și a altor bunuri. În prezent, asociația are peste 6050 de membri persoane fizice și 198 de firme asociate. Un obiectiv esențial al ANEVAR îl constituie elaborarea de standarde de evaluare a întreprinderilor și proprietăților, prin colaborare cu alte organizații europene precum Grupul European al Evaluatorilor, Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare și Organizația Europeană a Evaluatorilor.

Aceste standarde de evaluare au următoarele intenții:

- să formeze proceduri care să permită certificarea valorii, în condiții comparabile cu legislația internă și internațională, cu practica de evaluare și cu standardele contabile;

- să ajute evaluatorii prin prezentarea elementelor fundamentale ale evaluării, unde se crează o bază comparabilă în activitatea practică;

- să asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluărilor.

Cadrul general de standarde cuprinde definițiile, principiile și conceptele evaluării general acceptate pe care se bazează Standardele Internaționale de Evaluare. Acest Cadru general ar trebui să fie luat în considerare și aplicat în conformitate cu standardele individuale și aplicațiile evaluării, urmând și respectând următoarele criterii (Standardele de evaluare a bunurilor, 2018):

Evaluare și raționament - Aplicarea principiilor din aceste standarde la situațiile specifice va necesita exercitarea raționamentului. Acest raționament trebuie să fie aplicat în mod corect și nu ar trebui să fie folosit pentru a supraevalua sau subevalua valoarea rezultată.

Obiectivitate - Activitatea de evaluare impune evaluatorului să aplice raționamente imparțiale referitoare la credibilitatea care trebuie atribuită diferitelor date faptice sau ipoteze utilizate pentru a ajunge la o concluzie corectă asupra valorii. Pentru ca o evaluare să fie credibilă și conformă cu realitatea, este important ca acele raționamente să fie privite din optica aplicării lor într-un mediu care respectă transparența și minimizează influența oricăror factori subiectivi care ar putea denature informația, asupra procesului.

Competență - Deoarece evaluarea solicită exercitarea abilității și a raționamentului profesional, este foarte important ca evaluările să fie efectuate de către o persoană sau de o firmă care deține abilitățile tehnice potrivite și adecvate, experiență și cunoștințe despre subiectul evaluării, despre piața pe care acesta se tranzacționează și despre scopul pentru care acel bun este evaluat.

Preț, cost și valoare - Prețul este suma de bani cerută, oferită sau plătită pentru un activ. Din cauza capacităților financiare, a motivațiilor sau intereselor speciale ale unui anumit cumpărător sau vânzător, prețul plătit poate fi diferit de valoarea care ar putea fi atribuită activului de către alte persoane. Costul este suma de bani necesară pentru a achiziționa sau produce activul. Când acel activ a fost achiziționat sau produs, costul lui devine un fapt cert. Valoarea unui bun nu este un fapt cert, ci este o opinie fie asupra celui mai probabil preț care trebuie achitat pentru un activ, în cadrul unui schimb fie asupra beneficiilor economice rezultate din deținerea unui activ. O valoare de schimb este un preț ipotetic, iar ipotezele pe baza cărora se estimează valoarea sunt determinate de scopul de a fi evaluate. O valoare pentru proprietar este o estimare a beneficiilor care ar reveni unui anumit titular al dreptului de proprietate.

Piața - O piață este un mediu în care se tranzacționează bunurile și serviciile, între cumpărători și vânzători, printr-un mecanism al prețului. Conceptul de piață presupune că bunurile sau serviciile se pot comercializa fără restricții între cumpărători și vânzători. Fiecare parte va reacționa la raporturile dintre cerere și ofertă și la alți factori de stabilire a prețului, precum și la propria ei înțelegere a utilității relative a bunurilor sau serviciilor și la nevoile și dorințele individuale. Pentru a estima prețul cel mai probabil care ar fi plătit pentru un activ, este esențială înțelegerea dimensiunii pieței pe care acel activ ar putea fi comercializat.