Rezistența respiratorie măsurată prin metodă întreruperii fluxului (ROCC)

Introducere

Evaluarea funcţiei respiratorii este utilă în diagnosticarea şi monitorizarea bolilor respiratorii. Spirometria clasică este limitată de vârsta copilului (în general se poate efectua la copiii care au depăşit vârsta de 6 ani) şi de perioada de evoluţie a astmului bronşic (în general este imposibilă în timpul exacerbărilor). Măsurarea unor parametrii în timpul respiraţiei obişnuite ar duce la minimalizarea efectelor efortului pacientului, forţei musculare, complianţei pulmonare şi reculului elastic pulmonar asupra valorilor obţinute.1

Pe de altă parte, volumele şi debitele respiratorii măsurate prin spirometrie depind de interacţiunea dintre rezistenţa căilor respiratorii şi reculul elastic pulmonar. Deci, pentru a elucida mecanismul patogenetic al modificărilor spirometrice, este necesară determinarea a cel puţin unuia dintre cei doi parametrii (rezistenţa căilor respiratorii sau reculul elastic pulmonar).2

Rezistenţa respiratorie măsurată prin întreruperea fluxului (Rocc) a fost descrisă pentru prima dată în 1927. Metoda a fost “uitată” până în 1954, când a fost reevaluată, neglijată din nou până în anii ’80, când este reconsiderată. Literatura recentă abundă de studii privind această metodă. 3-9

Determinarea Rocc prezintă o serie de avantaje: 1) este posibilă la copiii < 5 ani; 2) poate fi utilizată şi în timpul exacerbărilor astmului bronşic; 3) dispozitivul de măsurare este simplu, portabil, relativ ieftin. Totuşi, metoda are şi limite: 1) aproximativ 50 % din rezistenţa căilor respiratorii este dată de căile respiratorii superioare; 2) necesită standardizare cu privire la complianţa cavităţii bucale, poziţia gâtului, contribuţia glotei, variaţia fluxului şi volumului.

Tehnica întreruperii fluxului de aer este unul dintre puţinele teste ale funcţiei pulmonare care poate fi utilizat pentru evaluarea calibrului căilor respiratorii la copilul mic.A,B,C Cu această tehnică se poate măsura rapid rezistenţa sistemului respirator cu o cooperare minimă din partea copilului.D Măsurarea rezistenţei respiratorii prin metoda întreruperii fluxului (Rocc) s-a dovedit reproductibilă,A,E,F,G suficient de sensibilă pentru a detecta obstrucţia căilor respiratoriiG,H şi s-a corelat bine cu rezistenţa căilor respiratorii măsurată pletismografic.E,I,J Tehnica poate fi utilizată şi pentru evaluarea răspunsului la agenţi bronhodilatatori şi bronhoconstrictori.A,E,K Determinarea Rocc este aplicabilă în special la preşcolari deoarece necesită minimă cooperare, dar şi la copiii mai mari care nu pot efectua expiraţii forţate din alte motive (exacerbarea astmului bronşic, boli neuromusculare). Există mai multe studii care au evaluat valorile normale pentru copii preşolari,G,H,L,M copii peste 7 aniD şi adulţi.N

Obiectivul studiului de faţă a constat în măsurarea rezistenţei respiratorii prin metoda întreruperii fluxului la copiii cu astm bronşic şi corelarea valorilor obţinute cu vârsta, sexul, greutatea şi talia copilului.

Obiectivul studiului de faţă a constat în evaluarea corelaţiei dintre valorile rezistenţei respiratorii determinate prin întreruperea fluxului (Rocc) şi valorile volumelor şi debitelor respiratorii măsurate prin spirometrie. În paralel s-a urmărit şi corelarea valorilor obţinute cu vârsta, sexul, greutatea şi talia copilului.

Material şi metodă

Au fost luaţi în studiu pacienţi cu astm bronşic care au cooperat la efectuarea spirometriei şi care nu erau în timpul unei exacerbări. S-au evaluat următorii parametrii spirometrici: capacitatea vitală forţată (FVC) , volumul expirator maxim pe secundă (FEV1), debitul expirator maxim (PEF), debitul expirator maxim la 50% din capacitatea vitală (MEF50).