Sistemul Airbag

Introducere

Airbagul este una dintre invenţiile marcante ale secolului trecut, care se afla intr-o continua dezvoltare inclusiv in zilele noastre. Sistemul airbag a fost inventat de către Patrick W. Hetrick (Newport,USA) in anul 1951, cu scopul iniţial de a-şi proteja propria familie. In dezvoltarea acestui sistem, Hetrick şi-a folosit experienţa dobândită în domeniul ingineriei navale.

In cazul autovehiculelor există şi se dezvoltă mai multe tipuri de airbaguri, cum ar fi:

-airbaguri centrale (la nivelul volanului, la nivelul bordului);

-airbaguri laterale;

-airbaguri la nivelul genunchilor;

In ziua de azi, airbagurile de ultimă generaţie, ţin cont de situaţia în care pasagerii poarta centura de siguranţă şi sunt declanşate în concordanţă cu acest aspect. Dacă nu este pusă centura de siguranţă, airbagurile se declanşează într-un timp mult mai scurt decât în cazul folosirii acesteia.

Sistemul airbag, alături de centura de siguranţă, a redus considerabil pierderile de vieţi omeneşti cauzate de accidentele rutiere, prin diminuarea şanselor ca părţi vitale ale corpului şoferului şi/sau pasagerilor (zona capului şi zona superioară a corpului) să se lovească de interiorul vehiculului. Totodată, prin intermediul airbagului se distribuie uniform asupra corpului uman, forţele apărute în urma impactului, acest aspect având ca efect reducerea leziunilor serioase ce pot apărea.

Studii arată că peste 6000 de vieţi au fost salvate datorită acestui sistem.

Cu toate că airbagul este destinat salvării de vieţi omeneşti, ca orice alt sistem, are şi dezavantajele sale. In timpul conducerii, şoferul trebuie să păstreze o distanţă de 25 de centimetri faţă de volan. In cazul airbagurilor laterale, pasagerii nu trebuie să se sprijine de geam. Declanşarea airbagului în momentul accidentului, poate avea şi efecte secundare cum ar fi:

-zgârieturi, iritaţii ale pielii;

-deteriorarea auzului datorită zgomotului produs in timpul declanşării;

-leziuni capilare;

-leziuni oculare (în special pentru purtătorii de ochelari);

-fracturi la nivelul nasului, degetelor, braţelor;

In 1990 s-a raportat primul caz de moarte cauzată de acţiunea airbagului. Numărul de vieţi pierdute a ajuns la 53 până în anul 1997. Acest aspect a dus la îmbunătăţirea condiţiilor de declanşare a airbagului.

Procesul

Airbagurile sunt destinate declanşării în cazul coliziunilor frontale şi laterale, comparabile cu lovirea unei bariere la o viteză de 13-23 km/h. In cazul coliziunilor reale, care se produc sub anumite unghiuri, apare o distribuire neuniformă a forţelor. In consecinţă viteza relativă necesară declanşării airbagului în cazul unei coliziuni intre două autovehicule este mult mai mare decât in cazul “crash-testelor”. Din pricina faptului că senzorii airbagului măsoară/detectează scăderea acceleraţiei, viteza autovehiculului si gradul de avariere nu reprezintă un criteriu în declaşarea airbagului. In unele cazuri airbagul se poate declanşa când vehicolul ar întâmpina defecţiuni în carosabil (gropi) sau la lovirea unor obiecte de dimensiuni mici (pietre).