Activitatea bancară de retail din SUA

Capitolul 1. Noțiuni generale privind sectorul bancar american

Sistemul bancar american prezintă o serie de caracteristici, printre care se numără și descentralizarea și specializarea. Descentralizarea a fost provocată de structura federală a țării și Constituția federației, lucru care se referă la faptul că tot cee ce nu ține de atribuțiile confederației, este de responsabilitatea statului; în această situație se aflau băncile. Activitatea bancară s-a specializat ca urmare a legislației bancare rezultată după criza din anul 1929. Așadar, Legea bancară – Glass-Steagall Act emisă în 1933 structura băncile americane în bănci comerciale și bănci de investiții. Ulterior, în anul 1999 Legea bancară din anul 1933 a fost abrogată în favoarea Legii bancare din 1999 conform căreia restricțiile impuse de Legea din 1933 erau eliminate; astfel băncile comerciale puteau efectua operațiuni specifice băncilor de investiții și invers.

În urma configurației sistemului bancar american, impulsionată de Legea bancară din 1933, instituțiile bancare au fost caracterizate de o specializare pronunțată și a apărut o categorie specifică de instituții financiar-bancare, numite „aproape bănci”(near banks); acestea, datorită faptului că nu erau supuse reglementărilor bancare, nu concurau băncile din aceeași arie de activitate: instituțiile specializate în gestionarea unor mijloace de plată prin utilizarea cardurilor bancare (American Express, Visa, Mastercard etc.) sau marile societăți de plasament cu valori mobiliare care au creat așa numitele fonduri comune de plasament( cash management accounts), cum ar fi Meryll Lynch.

Activitatea unor grupuri financiare din sistemul bancar american era recunoscută și la nivel internațional: Citigroup, Bank of America, JP Morgan Chase, Bank One, Wachovia, Wells Fargo, Fleet Boston, Washington Mutual. Acestea cuprind segmente specializate pe retail banking. Creșterea rentabilității grupurilor a fost datorată în mare parte segmentelor de retail banking; în anul 2002, acestea au generat o rentabilitate a capitalurilor cu 20% mai ridicată decât rentabilitatea întregului sistem bancar. Spre deosebire de componenta de retail banking, diviziile de corporate și investiții au înregistrat o scădere cu aproximativ 10%. Prin urmare, multe grupuri financiar-bancare au ales să se orienteze mai mult spre dezvoltarea activității de retail .

Băncile din Statele Unite se clasifică în următoarele categorii:

Bănci comerciale - care, spre deosebire de băncile de investiții, își fixează oferta, în cea mai mare parte, în seviciile pentru marile organizații;

Bănci de investiții - au atât rolul de a garanta vânzarea acțiunilor și obligațiunilor cât și pe cel de a acorda consultanță în privința fuziunilor.

Bănci specializate în privința comerțului - obiectivul acestora fiind de a furniza fonduri în vederea finanțării comerțului.

Bănci pentru finanțarea studiilor - ai căror clienți au ca scop creditarea pentru acoperirea studiilor personale sau ale copiilor.

Bănci de retail - ai căror clienți sunt exclusiv persoanele fizice.

Potrivit numărului de insituții bancare din SUA, după cum se poate observa și în graficul nr.1, în anul 2012 se înregistrau 6.096, suferind un o scădere față de 2009 când numărul de instituții era de 6.840.

Grafic nr.1 Instituții bancare

Sursa: prelucrare proprie după https://www.fdic.gov/

Conform unor statistici efectuate, cele mai importante bănci americane din punct de vedere al activelor sunt: J. P. Morgan Chase & Co (2.122 mld USD), Bank of America Co (1.621 mld USD), Wells Fargo & Company (1.380 mld USD), Citigroup (1.346 mld USD) și U.S. Bank NA (356 mld USD).

Numărul de sucursale din sistemul bancar american, au avut o crestere de la an la an, ajungând în anul 2012 să înregistreze valoarea de 83.709 sucursale.

Dacă ar fi sa ne oprim asupra valorii creditelor neperfomante ca pondere în volumul total al creditelor, putem observa din graficul nr.2 că acestea au avut evoluții oscilante.