Activitatea Bancară de Retail în Olanda

Activitatea bancară de retail în Olanda

Evoluţia sistemul bancar olandez

Scurt istoric

Activitatea bancară olandeză îsi are începuturile în secolul al XVII-lea, mai exact în jurul anului 1609, an în care a fost înfiinţată Banca din Amsterdam cu rolul de a finanţa marile companii comerciale şi de transport din Olanda. Banca din Amsterdam a fost înfiinţată pentru a atrage depozite, perecepând o taxa mică la retrageri, şi nu pentru a acorda împrumuturi. Scopul principal al băncii a fost de a garanta calitatea monedelor la retragere, asta pentru că, în acea perioada Olanda se confrunta cu o invazie de monede (aproximativ 800-1000 monede diferite) care puteau fi foarte uşor falsificate. În acest sens, banca introduce pentru clienţii săi două unităţi de cont: o unitate de cont în interiorul băncii numită „banco florin” şi o unitate de cont în afara băncii numită „current florin” fiind astfel considerată prima bancă centrală din lume.

Pe aceleaşi principii au fost înfiinţate şi Banca din Middelburg şi Banca din Rotterdam. Banca din Middelburg a fost înfiinţată în 1616 şi a supravieţuit până la 1 iulie 1878, iar Banca din Rotterdam a fost înfiinţată în 1635, nu a fost niciodată desfiinţată, dar a devenit nefuncţională. Niciuna dintre aceste două bănci nu a avut o importanţă deosebită.

Banca din Amsterdam a fost modelul mai multor bănci, cum sunt: Banca din Hamburg (1619), Banca Suediei (1656), Banca Angliei (1694).

Un alt moment important în evoluţia sistemului bancar olandez este anul 1814. Atunci regele Olandei, William I, a fondat banca centrală a Olandei - De Nederlandsche Bank (DNB), pe baza băncilor centrale existente cărora guvernul le-a încredinţat rolul de bancher al statului. Olanda fusese recent eliberată de sub dominaţie franceză, iar William dorea să lucreze şi să aducă prosperitate regatului său, iar pentru aceasta avea nevoie de o bancă naţională. El a creat o instituţie capabilă să revigoreze economia prin acordarea de credite şi prin emisiunea de monede. DNB avea funcţia şi de casier al statului.

Odata cu introducerea euro, politica monetară se schimbă de la o afacere naţională la o chestiune importantă pentru toate ţările din zona euro. De-a lungul timpului, DNB s-a dezvoltat de la un creditor privat la o parte a SEBC. Centrul de greutate s-a mutat de la DNB la BCE din Frankfurt, guldenul a dispărut şi moneda euro a început să îşi facă loc. DNB are datoria de a contribui la conturarea politicii monetare împreună cu Banca Centrală Europeană şi celelalte bănci centrale din zona euro. Neschimbat în tot acest timp a fost rolul băncii centrale de gardian al stabilităţii financiare.

Olanda se bucură de asemenea de rolul marcant al pieţei de capital, având un sistem financiar bazat pe piaţa de capital. Amsterdan Stock Excheange (ASE) este considerată cea mai veche bursa de valori din întreaga lume. Aceasta a fost fondată în 1602 de către compania olandeză East India sub denumirea de Bursa de la Amsterdam şi începe în mod oficial să tranzacţioneze cu titluri de valoare. La 22 septembrie 2000 ASE fuzionează cu Paris Stock Exchange şi cu Brussels Stock Exchange formând Euronext, în prezent fiind cunoscută sub denumirea de Euronext Amsterdam.

Tipuri de insituţii bancare olandeze

Sistemul bancar olandez a cunoscut în ultimii ani un proces puternic de concentrare ca urmare a numeroase fuziuni şi achiziţii. În acest sens, numărul instituţiilor de credit a scăzut din 1998 de la 668 instituţii la 277 instituţii în octombrie 2012, reprezentat prin 2653 de unităţi bancare . La începutul anului 2012, Indicele Herfindahl pentru instituţiile de credit avea valoare de 2061, ceea ce indică un sistem bancar slab competitiv.

Piaţa bancară olandeză se remarcă printr-un nivel ridicat de concentare, chiar una dintre cele mai concentrate pieţe din Europa, cu aproximativ 1-2 bănci pe km^2. Datorită concentrării, piaţa bancară olandeză este una „low cost” pentru clienţi, Comisia Europeana raportând preţuri printre cele mai mici pentru tranzacţii şi la produsele financiare comparativ cu ţările europene. Nivelul ridicat de concentrare poate împiedica accesul pe piaţa bancară din Olanda a unor jucători externi, băncile autohtone deţinând un procent important din piaţă.

Băncile din sistemul olandez au o poziţie dominantă şi pe plan internaţional ceea ce aduce atât beneficii, cât şi costuri Olandei. Beneficiile sunt caracterizatte de o diversificare a expunerii la riscuri, iar costurile presupun cheltuieri suplimentare cu privire la managementul de supraveghere, riscul apariţiei crizelor financiare şi încercarea a a elimina riscurile prin concepţia prea mare să eşueze. Autorităţile au ca răspuns la această situaţie atenta supraveghere şi stânsa colaborare şi coordonare cu autorităţile de supraveghere internaţionle.

Ca structură sistemul bancar olandez cuprinde următoarele tipuri de instituţii:

Bănci comerciale;

Cooperative de credit;

Bănci de economii;

Bănci ipotecare;

Instituţii specializate în creditarea autorităţilor locale.

De asemenea există şi o bancă specializată în oferirea de produse şi servicii specializate pentru persoanele fizice integrată în reţeaua oficiilor poştale olandeze (Postbank NMB).