Activitatea bancară în antichitate și evul mediu

Introducere

In istorie,bancile au un trecut foarte îndepartat,fara a li se putea stabili cu precizie aparitia,însa cert este ca înaintea acestora au aparut:moneda,creditul,platle,care formeaza de fapt,obiectul principal al activitatii bancare.

Unele operatiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole înaintea erei noastre.Astfel babilonienii foloseau depozitarea unor valori,în special în interiorul templelor.Mai târziu egiptenii,asirienii,fenicienii,grecii si romanii,popoare mai civilizate,se ocupau ,pe langa comet si cu schimbul de monede si metale pretioase

In Europa asemenea operatiuni au dus la aparitia primilorbancheri ai timpului care la greci,erau numiti trapeziti ,iar la romani argentari ,la noi,zarafi, care practicau pe scara larga,schimbul de monede,efectuarea de plati de pe o piata pe alta si pastrarea capitalurilor,fara a putea afirma ca acesta ar fi momentul aparitiei bancilor,în adevaratul sens al cuvântului

Dupa 1100,când comertul,schimbul,platle si creditul încep sa ia o mare dezvoltare,se poate consemna începutul nasterii bancilor.Astfel în epoca de prosperitate si înflorire a Cetatii Venetia,între anii 1000-1150,nevoile banesti ale Cetatii au obligat-o sa ceara supusilor sai un împrumut fortat de 1% asupra veniturilor.Realizarea acestui împrumut si administrarea sumelor a necesitat existenta unui organism (institutie) care sa preia aceasta sarcina.

In esenta o banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti, temporar disponibile,finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice,organizeaza si efectueaza decontarile si platile în cadrul economiei nationale si în relatiile cu celelalte state,în scopul de a obtine profit

Aceasta definitie evidentiaza doua aspecte ale bancilor:

-primul aspect priveste legatura strânsa cu clientii,prestându-le servicii care le asigura reglarea si transferal fondurilor

-al doilea aspect reliefeaza implicarea lor în viata economica,distribuind credit si cerând dobânda

Profesorul Stefan I.Dumitrescu,în lucrarea sa Tratat de moneda spune ca:Prima banca în adevaratul sens al cuvantului,se spune ca ar fi institutia înfiintata în 1171,de dogele Michele XI,sub numele de Banco de Venezia,cu scopul principal de a face operatiuni de administrarea banului public pentru Cetate.

Aceasta banca a fost o continuare a unei asociatiuni de creditori ai Cetatii si care a functionat între anii 1156-1171.Germenele unei asemenea banci se presupune a fi existat înca din 1160,când cetatea Venetiei se împrumutase cu o suma destul de importanta de la câtiva negustori,mai avuti,prin intermediul unei institutii de credit si ajutor mutual,care a existat la acea data,cu numele de Monte Vecchio1.

Dupa modelul acestei institutii bancare,mai târziu ,s-au infiintat asemenea organisme si în alte orase:Florenta,Milano&La Florenta,bancherii au batut pentru prima oara în 1252,florinul de aur,având cartierul principal al bancherilor în Mercato Nuovo,iar bancherul florentinian se spune ca era un descendent al familiei De Medicii.Tot în Florenta se spune ca s-a reglementat,pentru prima oara,ca bancherii sa tina register contabile,cu obligatia sa înscrie afacerile lor cu cifre romene.

Exista diferite pareri cu privire la originea bancilor.Unii cercetatori apreciaza ca primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de banii,moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice.Dupa alti cercetatori,notiunea de banca este asociata momentului în care un grup de persoane a avut idea sa primeasca disponibilitati banesti ,sub forma de depuneri de la cei ce doreau sa faca economii si,în baza acestor depozite sa ofere împrumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezii ale unei activitati bancare se regasesc în Orientul Apropiat(Babilion) si Egiptul Antic.In acea perioada,templele erau,deopotriva,loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor.Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si împrumuturi efectuate de temple.Increderea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetara,asemanator bancilor de mai târziu.

Date referitoare la depozite,împrumuturi,dobânda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja în codul lui Hammurabi,decoperit la Susa,în 1901.Hammurabi a fost suveranal regatului babilionean.