Activitatea Bancară la Nivel Internațional Întreprinsă de Băncile din Marea Britanie

Capitoul I. Particularităţi ale sistemului bancar din Marea Britanie

1.1. Evoluţia sistemului bancar din Marea Britanie

Sistemul bancar din Marea Britanie a început să se dezvolte considerabil o dată cu secolul al XIX-lea, în contextul amplificării relaţiilor şi tranzacţiilor comerciale şi dezvoltării considerabile a sectorului industrial.

La baza dezvoltării sistemului bancar din Marea Britanie au stat numeroşi factori, printre care putem enumera introducerea reglementărilor în domeniul bancar(Legea lui Sir Robert Peel în anul 1844, care stipula faptul că Banca Angliei deţine monopolul emisiunii monetare), reglementări car au impulsionat dezvoltarea băncilor comerciale şi a mijloacelor de plată(utilizarea tot mai mult a cecurilor, ca înlocuitor pentru moneda fiduciară).

Totodată, un rol deosibit de important în dezvoltarea sistemului bancar din Marea Britanie revine principalului centru financiar(Londra), prin concentrarea tuturor activităţlor financiare, fapt ce a favorizat integrarea operaţiunilor bancare.

De asemenea, un rol important în dezvoltarea sistemului bancar britanic îl manifestă şi numeroasele achiziţii şi fuziuni din secolul al XIX-lea, care a determinat diminuarea numărului de bănci în perioada 1858-1896(de la 267 la 102 bănci). În acest sens, în anul 1900, sistemul bancar din Marea Britanie era dominat de cinci mari instituţii bancare: Midland, Lloyd's, Westminster, Barclays şi National Provincial.

Dezvoltarea şi expansiunea sistemului bancar din Marea Britanie a avut ca principal punct de plecare înfiinţarea Băncii Angliei. Banca Angliei a fost înfiinţată în anul 1694 prin Decret Regal, iar în contextul Legii bancare din anul 1884, în cadrul acesteia au fost înfiinţat două compartimente: Departamentul bancar şi Departamentul de emisiune. Astfel, Banca Angliei a avut atât funcţiile unei bănci comerciale, precum şi funcţii de emisiune. În anul 1946 Banca Angliei preia rolul de Bancă Centrală a Marii Britanii.

Criza de lichiditate şi solvabilitate înregistrată de băncile de mici dimensiuni din Marea Britanie în perioada 1972-1974 a evidenţiat necesitatea controlului şi reglementării sistemului bancar engle prin intermediul Băncii Centrale.

Sistemul bancar din Marea Britanie este unul puternic, caracterizat de stabilitate şi a avut o influenţă semnificativă asupra sistemelor bancare de la nivel mondial. Londra, capitala Marii Britanii a reprezentat şi reprezintă unul dintre cele mai importante centre financiare ale lumii, prin prezenţa numeroaselor bănci de renume, a instituţiilor financiare şi a companiilor de asigurări, dar şi prin existenţa Bursei de Valori din Londra, una dintre cele mai importante burse de la nivel mondial.

Caracterul internaţional al sistemului bancar din Marea Britanie este susţinut de prezenţa unui număr din ce în ce mai ridicat de bănci străine(comerciale sau de investiţii), ce deţin active de valori impresionante.

Sectorul bancar reprezintă o componentă semnificativă a economiei naţionale a Angliei, poate mai importantă decât sectorul financiar. Începând cu anul 1990, sectorul bancar a avidenţiat creşteri de circa 1,9% pe an, lucru datorat în principal consolidării sectorului bancar. Astfel, în Marea Britanie activează circa 200 bănci, aproximativ 90 fiind bănci europene, restul reprezentând sucursale înregistrate în alte state, neavând personalitate juridică. Consolidarea sistemului bancar a făcut ca băncile să fie mai stabile şi puternice în momentele de criă economică şi a favorizat modernizarea sistemului bancar britanic, prin implementarea inovaţiei financiare şi a tehnologiilor moderne.

1.2. Particularităţi ale sistemului bancar britanic

Sistemul bancar din Marea Britanie se evidenţiază printr-o serie de caracteristici , una dintre cele mai importante fiind reprezentată de gradul înalt de specializare bancară şi de concurenţa intensă pe sectorul bancar, concurenţă considerată a fi printre cele mai intense de pe pieţele bancare din Europa. Astfel, sistemul bancar britanic înglobează un număr ridicat de bănci, ce oferă produse şi servicii bancare de calitate, fiind menite să vină mereu în întâmpinarea nevoilor clienţilor.

De asemenea, gradul de concentrare bancară ridicat este o trăsătură importantă a sistemului bancar englez, o mare parte a activităţii pe piaţa bancară din Marea Britanie fiind derulată prin intermediul a patru mari bănci(The Big Four): Barclays, Lloyds, Midland şi National Westmister Bank.

Totodată, se evidenţiază legături puternice între băncile engleze şi companiile de asigurări, numeroase bănci constituindu-şi propriile societăţi de asigurări, iar băncile ce oferă produse şi servicii bancare publicului larg şi micilor întreprinderi se evidenţiază prin dinamism şi dezvoltare tot mai accentuată.

Activitatea de retail capătă din ce în ce mai multă importanţă, mai ales pentru clienţii care migrează de la instituţiile bancare de tip tradiţional către instituţiile care oferă o gamă de produse şi servicii adaptate propriilor nevoi. Astfel, relaţia dintre bănci şi clienţi devine cea mai importantă legătură în derularea operaţiunilor bancare, punându-se tot mai mult accentul pe calitatea produselor şi serviciilor şi politica de distribuire a lor, dar şi pe plasarea instituţiilor bancare, evidenţiindu-se tot mai mult ideea proximităţii faţă de principalele locuri unde clienţii îşi derulează actvităţile.