Activitatea Bancară la Nivel Internațional Întreprinsă de Băncile din Olanda

Introducere

În epoca contemporană locul şi rolul băncilor în economie sunt strâns legate de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică.

Locul şi rolul băncilor în economie, structură lor, sunt determinate şi de creaţia monetară, factor specific al funcţionalităţii băncilor în economie.

„Ţara lalelelor şi a morilor de vânt” sau „țara tuturor posibilităților”, aşa cum este cunoscută, Olanda se deosebeşte de restul Europei prin nivelul ridicat de trai precum şi prin faptul că este una dintre cele mai sigure ţări pentru derularea relaţiilor de afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil.

Olanda dispune de o bază macroeconomică puternică, înglobată într-un cadru legal clar, fapt care are ca finalizare principală un nivel al relaţiilor comerciale extrem de bine dezvoltat. De asemenea, Olanda este şi este ţara cu una dintre cele mai mici rate ale şomajului din Uniunea Europeană, în vreme ce Produsul Intern Brut o situează între primele 20 ţări din lume. Orientarea internaţională a imprimat Olandei caracteristică de ţară cu economie foarte deschisă, comerţul exterior constituind motorul dezvoltării sale (valoarea exporturilor de bunuri şi servicii totalizând circa 60% din PIB).

Rolul băncii este de prim-plan în viaţa economică contemporană. Ea favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigurând astfel efectuarea plăţilor şi schimbul valutar. De asemenea, banca permite realizarea investiţiilor fie participând direct la finanţarea acestora, fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti. Banca este” actorul” principal pe piaţa capitalului

Cap.1. Descrierea sistemului bancar din Olanda

1.1. Istoricul sistemului bancar olandez

În anul 1609 a fost infiinţatăa Banca din Amsterdam, sau Banca Amsterdamului. Aceasta este prima bancă publică ce oferă bilete de valoare neconvertibile în monezi. De aceea, Banca Amsterdamului este considerată ca fiind cu adevărat prima bancă centrală. Debutul băncii centrale nu a fost rezultatul unei politici decizionale conştiente, ci a răsărit aproape din greşeală datorită condiţiilor monetare haotice existente la începutul secolului al XVII.- Lea din Olanda.

Olanda a întâmpinat aceleaşi probleme de ordin monetar ca şi celelalte state ce aveau la bază un sistem metalist. De exemplu creşterea economică a necesitat achiziţionarea a unei cantităţi suplimentare de aur şi argint. De asemeni în această perioadă ţara a fost invadată de o varietate de monede străine ce erau folosite în relaţiile de schimb. Autorităţile olandeze au încercat să rezolve această problemă prin aplicarea unor noi reguli şi legi de ordin monetar, dar acestea au fost de cele mai multe ori încete şi ineficiente. În contrast legile ce atribuiau monezi de valoare au fost legiferate repede, dar cu toate acestea tot nu rezolvau problema pervertirii sau devalorizării.

O altă modalitate de reglare a sistemului monetar-bancar a fost crearea unei bănci de schimb sau Wisselbank. Băncile de schimb erau menite să rezolve problema devalorizării prin limitarea depozitelor de monezi considerate ca fiind sub un anumit nivel al calităţii. Astfel, pentru a genera o participare mare, municipalităţile, începând cu cea a Amsterdamului în 1609, au cerut ca datoriile comerciale trebuiau să fie stabilite prin banca de schimb a oraşului. Deoarece biletele de comerţ dominau schimburile internaţionale, negustorii erau obligaţi să îşi deschidă un cont la banca de schimb.

Deoarece există o mare cantitate de monedă străină, Amsterdamsche Wisselbank primea atât monedă străina cât şi monedă naţională la valoarea lor intrinsecă, deducând o mică parte a monedelor ca taxă de administrare şi oferind credite clienţilor sub forma unor bani emişi de către bancă.