Activitatea bancară pe teritoriul țării noastre din cele mai vechi timpuri și până la primul război mondial

Activitatea bancara pe teritoriul tarii noastre din cele mai vechi timpuri si pana la primul razboi mondial

Facand referire la aparitia bancilor, ne punem mai intai intrebarea daca acestea au existat inaintea aparitiei banilor.Invocand marturii istorice, unii autori atesta faptul ca operatiunile bancare au aparut si s-au dezvoltat cu mii de ani inaintea erei noastre odata cu aparitia si dezvoltarea vietii sociale, participand intr-o oarecare masura la asigurarea schimbului din perioada monedei-marfa.

Primele operatiuni bancare sunt consemnate a fi avut loc cu 20 de secole i.Ch.,in Mesopotamia acolo unde a luat nastere una dintre cele mai vechi civilizatii ale lumii si anume cultura sumeriana.Primele locuri construite pentru depunerea monedei-marfa au fost templele pe baza careie se acordau imprumuturi in Babylon,la greci si la evrei. Astfel cel mai vechi si mai important templu cu functii de intermediere financiara din Babylon a fost Templul zeului Samas, zeul soare,din Sippar, fiind considerat prima banca din lume.

,,Bancherii” primeau bani prin depuneri ,fie pentru pastrarea acestora (asigurarea pazei), fie pentru a-i folosi ca plasamente, pentru care percepeau o anumita dobanda. Depunerile acestora nu erau ,,transferabile”, deoarece nici un depunator nu putea efectua o plata creditorului doar prin transmiterea unei parti sau a volumului total al depunerilor. Operatiunile se efectuau pe baza unor bunuri de valoare (marfuri-bani) si nu pe baza unei monede veritabile, lipsind si functia banilor de gestiune a mijloacelor de plata.

Astfel, primii bancheri indeplineau doar rolul de intermediari intre detinatorii de bogatii si cei care solicitau sa se imprumute. Potrivit abordarilor moderne asupra acestui gen de activitate, se poate spune ca este vorba, de operatiuni ale institutiilor financiare si mai putin ale bancilor.

Luand in considerare activitatea bancara, primele reglementari cu privire la aceasta au aparut in Babylon, regele Hammourabi emitand un Cod prin care stabilea nivelul dobanzilor si conditiona acordarea imprumuturilor care erau verificate in prealabil de functionarii Curtii. Drept exemplu, pentru a preveni practicarea unor dobanzi de peste 33%, cum era in cazul orzului, care atunci indeplinea functia de marfa-bani, toate angajamentele de imprumut erau vizate de imputernicitii regelui. Astfel, primul set de reglementari bancare poate fi considerat Codul lui Hammourabi, cod care era inscris pe tablite din lut si reglementa nivelul dobanzilor, al garantiilor, contractele de imprumut, de depozit, pretul metalelor pretioase etc.

Templele erau alese drept institutii de depozitare a valorii datorita faptului ca prezentau dubla securitate: erau pazite de trupe inarmate si beneficiau, totodata, de,,protectia” divina. Astfel, templele, la acea vreme, reprezentau atat centre religioase si politice, cat si economice si administrative.

In secolul XVII i.Ch. sunt atestate primele banci private din Mesopotamia. Astfel, ,,Nepotii lui Egibi” functionau ca si casa de comert si banca privata totodata, acceptand depozite si acordand credite pe baza de gaj. O alta asemenea casa de bancheri functiona la Nippur, numita ,,Fiii lui Maraschu”, fiind specializata in ceea ce numim astazi activitati de leasing.

Dezvoltarea activitatii bancare s-a realizat odata cu aparitia primelor monede batute in China in sec. al XI-lea i.Ch. si Lydia, sec. al VII-lea i.Ch. In acest context primele operatiuni bancare propriu-zise au fost schimbul de monede si metale pretioase, imprumuturi, depozite., ,Bancherii” chaldeeni acordau imprumuturi si acordau plati in numerar cu monede efective iar chinezii foloseau o forma incipienta de ,,cec”, sub forma unor certificate convertibile la vedere in aur si argint.

In Roma antica primii bancheri, majoritatea veniti din Grecia din coloniile feniciene, se ocupau, in special, cu schimbul de monede iar argentarii erau bancheri romani veritabili care indeplineau o activitate privata, pe cont propriu, exercitand toate operatiunile specifice unei banci: depuneri, credite, gestiunea conturilor si serviciul cecurilor.De asemenea, in Roma antica, Republica apoi Imperiu creeaza banci publice (mensae) care aveau ca principala atributie pastrarea si gestionarea impozitelor colectate.

Perioada Evului Mediu timpuriu a fost marcata de o stare de nesiguranta in activitatea monetara cu impact negativ asupra institutiilor bancare , precum si de o serie de restrictii de ordin religios, ajungand ca la sfarsitul epocii (sec. IX-XV) sa asistam la o amplificare a dezvoltarii activitatilor bancare sub egida unor factori stimulatori cum ar fi cresterea considerabila a activitatii comerciale, in special prin intermediul targurilor. Intensificarea schimburilor intre Europa de Nord si Europa de Sud , precum si continuarea comertului mediteranean duc la o dezvoltare a activitatii bancare.

Prima banca publica ar putea fi considerate Banca din Venetia, infiintata in anul 1171 de catre Michele al XI-lea si recunoascuta official ca banca de viramente in anul 1587, sub denumirea de Banca de la Piazza del Rialto.