Activitatea de retail banking în țările din Asia

De la începutul secolului al XXI-lea, regiunea asiatică a fost martoră la o schimbare lentă dar echilibrată în retail banking. În urma crizei financiare asiatice din 1997, expunerea la scară largă a băncilor la valorile corporative a pus industria bancară într-o stare anemică care va dura ani de zile. La acea dată retail banking-ul reprezenta mai puţin de 13% din bilanţul băncilor.

Activitatea bancară cu persoanele fizice este cunoscută sub denumirea de retail banking sau consumer banking, iar cea privind companiile drept activitate de corporate banking.

Alături de companii, persoanele individuale reprezintă al doilea mare segment de clienţi vizat de bănci în operaţiunile lor de plasare a fondurilor atrase în cadrul activităţii generale de intermediere.

Retail banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori.

Astăzi, serviciile financiare de retail contribuie, în medie, cu 36% la veniturile totale ale băncilor din regiunea ASIA Pacific. Rolul compartimentului de retail este de a dezvolta relaţii de afaceri, în principal cu persoanele fizice. Există societăţi bancare care cuprind în sectorul retail şi întreprinderile mici şi mijlocii.Pe plan internaţional, această problemă nu este rezolvată unitar. Unele bănci includ întreprinderile mici şi mijlocii fie la activitatea corporatistă, fie la activitatea de retail, alte bănci au organizat divizie separată pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

După anul 2000 cele mai multe bănci din Asia au început să-şi diversifice portofoliile lor de împrumut pentru a include mai multe credite de consum.

În sectorul de retail asiatic, băncile care au fost îndrăzneţe, care au anticipat provocările pieţei şi care au răspuns la nevoile clienţilor de retail, au depăşit celelalte domenii financiare pe parcursul următorilor ani. Băncile din regiune cu strategii bune au apărut jucatori de top în retail banking. Orice instituţie bancară dispune de o strategie de segmentare a clienţilor, pornind de la necesitatea satisfacerii cât mai bune a tuturor solicitărilor acestora. Oferirea unor produse şi servicii cât se poate de personalizate pentru anumite tipuri de clienţi, în scopul creşterii gradului de fidelizare a acestora, într-un mediu concurenţial cu o intensitate din ce în ce mai ridicată, nu se poate realiza fără o grupare adecvată a comportamentului acestora faţă de activitatea bancară.

Multe bănci susţin că sunt bănci pentru consumatori individuali dar sunt doar câteva care au aliniat întreaga gestiune spre ei. Clasificarea segmentului de retail este realizată, de anumite bănci, inclusiv pentru persoane fizice, în funcţie de nivelul veniturilor şi/sau volumul activelor financiare deţinute la bancă.

În prezent retail banking-ul contribuie aproape de trei ori mai mult la venitul bancar decât în 2006, conducerea tactică şi operaţională în servicii financiare de retail cere mai multă responsabilitate.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece:

-Asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate;

-Oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

-Clienţii persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

-Resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament.

Retail bankig-ul a devenit o afacere de succes atât pentru bănci, care îşi valorifică resursele, pentru persoanele fizice, care îşi îmbunătăţesc astfel nivelul de trai, cât şi pentru economia naţională, pentru care retail banking-ul este un suport al creşterii economice.

Băncile asiatice au fost puse din nou la teste extreme în 2009, forţând directori de retail banking de pe pieţele bancare în curs de dezvoltare şi de pe cele mature să se gândească cum să construiască un model de afaceri sustenabil.

Băncile din Taiwan, Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud continuă să se confrunte cu un profit scăzut şi cu o creştere lentă.

În India sectorul bancar de retail este încetinit şi băncile sunt afectate de pierderi grele în finanţarea de consum.

Între timp, retail banking-ul a fost o temă-cheie pentru băncile chineze în 2009 şi are chiar un accent mai puternic în 2010.China a cunoscut o creştere record în credite ipotecare şi credite de consum, iar băncile sunt dornice să crească finanţarea de consum şi managementul de afaceri .După ce au stăpânit capacităţi tranzacţionale în ultimul deceniu, băncile trec de la tranzacţii bancare spre construirea de francize.

Criza financiară din 2008 a accelerat în continuare tendinţa de a trece de la construirea infrastructurii şi serviciilor de bază la modelul de redescoperire a clientului. Băncile cu o bună gestionare au fost în măsură să crească şi să ia rapid cota de piaţă prin strategii superioare şi menţinerea strânsă a cheltuielilor. A existat o concurenţă intensă deloc surprinzătore, pentru activele de retail ce erau vândute de către băncile occidentale.