Analiza Instrumentelor de Politică Monetară a Băncii Centrale Europene

CAPITOLUL I. PRINCIPII GENERALE ALE POLITICII MONETARE

Politica monetară are ca prioritate asigurarea stabilităţii preţurilor, altfel spus, menţinerea inflaţiei în limite favorabile unei dinamici economice centrate pe creşterea echilibrată ce utilizează instrumente specifice promovării acţiunilor necesare realizării unor obiective finale şi intermediare care să conveargă spre împlinirea acestei priorităţi.

Instrumentele politicii monetare se circumscriu finalităţilor strategiei economice şi ţintelor politicii economice, politica monetară integrându-se în mixul de componente ale politicii economice.

Într-o economie autentică de piaţă reglementată şi instituţionalizată, politica monetară face parte din jocul funcţional, operaţional şi comportamental al economiei. Instrumentele capătă caracteristici corespunzătoare situaţiei economice, a mediului social şi politic, naţional şi internaţional în care este promovată politica monetară.

Politica monetară semnifică recunoaşterea posibilităţilor de a acţiona prin monedă asupra monedei , adică renunţarea la conceptul de neutralitate monetară.

Instrumentele utilizate de politica monetară sunt :

- instrumente şi tehnici de intervenţie directă (reglementări bancare);

- instrumente şi tehnici de intervenţie indirectă.

Instrumentele intervenţiei directe asupra lichidităţii acţionează prin modificarea valorii şi a volumului de lichidităţi deţinute de către bănci şi intermediarii financiari, şi vizează sferele relaţiilor monetare şi de credit, sprijinind orientările politicii economice prin prisma intereselor sistemului bancar.

Instrumentele intervenţiei indirecte sunt utilizate pentru controlul indirect asupra ofertei de monedă, limitând intermediarilor accesul la lichiditatea băncii centrale. Aceste tehnici vizează o intervenţie globală ce se sprijină pe un triplu fundament:

- dependenţa sistemului bancar faţă de banca centrală;

- corelaţie dintre volumul de credite şi nivelul activităţii economice;

- caracterul elastic al cererii de credit faţă de nivelul dobânzii.

Politica monetară poate fi abordată utilizând o grilă de analiză specifică a mijloacelor utilizate ce asigură deplasarea cadrului explicativ de la instrumente la obiective finale, astfel:

instrumente obiective operaţionale obiective intermediare obiective finale

I.1. Obiectivele politicii monetare

Obiectivele politicii monetare apar ca intermediare în realizarea politicii generale şi constau în următoarele :

- un nivel optim al creşterii masei monetare;

- un nivel corespunzător al ratei dobânzii;

- un nivel optim al ratei de schimb;

- o bună alocare a resurselor financiare ale naţiunii.

I.2. Instrumentele politicii monetare

Regula esenţială a politicii monetare este aceea că, fiecărui obiectiv intermediar adoptat trebuie să îi corespundă un instrument pentru atingerea acestuia, dacă numărul instrumentelor este mai mic decât cel al obiectivelor, deoarece apare problema conflictului obiectivelor.

Puterile publice dispun de un ansamblu de mijloace de intervenţie pentru a influenţa evoluţia masei monetare şi a ratei dobânzii. Aceste mijloace pot fi grupate în 2 categorii importante :