Analiza intrumentelor de politică monetară în unele țări membre ale UE, dar care nu sunt membre ale zonei euro

Politica monetara reprezinta ansamblu masurilor si metodelor prin care autoritatile publice cauta sa influienteze conditiile macroeconomice prin cresterea sau reducerea ofertei de bani. Autoritatile monetare au la dispozitie trei optiuni principale: suplimentarea ofertei de bani prin tiparire de bancnote, controlul direct asupra detinerilor de bani de catre sectorul monetar si operatiuni de open-market.Politica monetara este o componenta de baza a politicii economice, alaturi de alte componente,in principal politica bugetara si politica fiscala, avand un rol important in realizarea obiectivelor principale ale acesteia. Conceptia keynesiana traditionala considera politica monetara drept cel mai bun instrument de influientare a economiei, pe cand conceptia monetarista este total opusa acesteia. In prezent, tendinta dominanta a politicii monetare este cea a politicilor restrictive, autoritatile monetare responsabile avand convingerea ca astfel inflatia poate fi restransa. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii obiectiveloe enumerate revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare. Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, politica valutara si politica comerciala.In opinia guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, politica monetara se defineste ca ansamblu de masuri prin care statul actioneaza asupra agregatelor monetare si a activelor financiare in vederea metinerii lor sub control si al realizarii echilibrului economic sau in vederea orientarii activitatii conomice intr-o anumita derectie. In cadrul tabelui 1.1 am evidentiat corelatia dintre obiectivele si instrumentele politicii economice.

Obiective de politica economica Instrumente de politica economica

Crestere economica Politica monedara

Gradul de ocupare al fortei de munca Politica fiscala

Stabilitatea preturilor Politica veniturilor

Echilibrarea balantei de plati externe Politica valutara

Reducerea deficitului bugetar Politica comerciala

Tabelul nr.1.1 Corelatia dintre obiectivele si instrumentele politicii economiceElementele ce definesc politica monetara, in sinteza realizata recent de guvernatorul BNR, sunt grupate astfel:

-Teoriile economice, care au creat cadrul de interventie al statului prin

intermediul banilor si mersul gandirii monetariste in diferite perioade istorice;

-Obiectivele politicii monetare, avand in vedere diversitatea remarcabila, chiar in

lumea contemporana, a acestor obiective: echilibrul monetar, echilibrul economic general, stabilitatea monedei nationale, stabilitatea preturilor, stimularea activitatii economice etc.;

-Institutiile care stabilesc obiectivele politicii monetare( Parlament, Guvern,

banca centrala); se remarca tendinta de a stabili obiectivele politicii monetare printr-un text neechivoc de lege, ceea ce reduce disputele in acest domeniu;

-Reglementarile, instrumentele si mecanismele de transmitere a politicii

monetare, care pot fi grupate in domeniile cunoscute ale interventionismului monetar (controlul masei monetare, operatiuni pe piata, reserve minime obligatorii ale bancilor, rezervele internationale de aur si valuta convertibila, cursul de schimb, supravegherea bancara etc.);

-Integrarea politicii monetare in celelalte mari grupe ale politicii economice

(politicile fiscal-bugetare, politicile de control al veniturilor, politicile industriale si specifice ale statelor etc.) si formularea mixului de politici economice.