Analiza Strategiei de Țintire Directă a Inflației în România

I. INTRODUCERE

Inflaţia este unul din fenomenele care preocupă din ce în ce mai mult populaţia, astfel încât mecanismele concrete prin care funcţionează economia sunt puţin adaptate pentru a răspunde acestei preocupări.

Inflaţia are multe similitudini cu un drog. Iniţial se instalează o stare de euforie, problemele dificile par dintr-o dată mai uşor de rezolvat, pentru a se menţine starea de satisfacţie, cantitatea de drog trebuie însă tot mai mult mărită până la totala dependenţă a organismului. Arma de dezintoxicare este deosebit de dură, dar este singura şansă pentru salvarea de la distrugerea totală.

În opinia mea consider că inflaţia este un fenomen nu numai nociv dar şi unul greu de suportat prin formele sale complexe de manifestare.

Fenomenul inflaţiei a început să se manifeste din ce în ce mai frecvent după Primul Război Mondial pe fondul renunţării la convertibilitatea monedelor în metal preţios şi, implicit, la mecanismele de autoreglare a masei monetare în circulaţie.

Există o multitudine de definiţii date inflaţiei, dintre care unele se referă la modul lor de manifestare a proceselor inflaţioniste, altele se referă la cauzele ce duc la producerea lor iar altele includ ambele abordări. Una dintre definiţii afirmă că inflaţia este un proces de creştere cumulativă şi autoîntreţinută a nivelului general al preţurilor, cu accent pus pe forma finală de manifestare a acestui proces.

O altă abordare priveşte inflaţia ca fiind un dezechilibru monetar, un exces de bani fără valoare proprie în circulaţie, peste nevoile economiei, manifestată prin creşterea preţurilor pe o perioadă îndelungată de timp. Autotîntreţinerea şi autoagravarea inflaţiei se explică prin reacţia pe care o au românii în faţa creşterii preţurilor. Astfel, anticipând creşterea ypreţurilor, aceştia încearcă să cumpere mai mult, crescând în acest sens, cererea de bunuri şi servicii. Anticipând pierderea puterii de cumpărare, populaţia detezaurizează moneda pentru a se feri de efectele dobânzilor real negative. De cealaltă parte, patronii care anticipează creşterea preţurilor, pentru a-şi mări profiturile, îşi cresc stocul de materii prime şi materiale cu efecte asupra creşterii cererii globale. Totodată, aceştia pot decide să păstreze temporar producţia realizată, pentru a o vinde mai tarziu la un preţ mai ridicat, determinând o scădere a ofertei globale.

Din perspectiva impactului pe care îl are în economie, inflaţia a fost asemănată cu un impozit întrucât reduce venitul (scade consumul şi economiile) şi influenţează preţul bunurilor şi serviciilor.

Cauza fundamentală a inflaţiei este reprezentată de dezechilibrul dintre cerere şi ofertă. Atunci când când cantitatea de bunuri şi existentă pe piaţă este insuficientă faţă de cerere, preţurile vor creşte. Alte cauze ale inflaţiei sunt reprezentate de emisiunea de bani fără acoperire, de emisiunea monetară excesivă, creaţia monetară excesivă (supracreditarea), dezordinea monetară internaţională, detezaurizarea, creşterea vitezei de cumpărare a banilor etc.

Analiza inflaţiei în România trebuie să ţină cont de presiunile inflaţioniste care acţionează pe partea cererii, cât şi de cele care influenţează oferta. Condiţiile economice din România au împiedicat Banca Centrală să urmărească în mod consecvent şi să realizeze ţintele de inflaţie, iar ţinta intermediară a politicii monetare a fost cursul de schimb- atunci când moneda naţională se depreciază, se restrânge deficitul de cont curent iar presiunile inflaţioniste cresc. Aici intervine rata dobânzii care are rolul de a reduce absorbţia internă, contracarând astfel efectele inflaţioniste ale deprecierii. Reducerea absorbţiei interne este însoţită de contracţia cererii pentru bunurile necomercializate şi de controlul inflaţiei, dar preţul este un şomaj ridicat.

II. ANALIZA INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA

O evoluţie a indicatorului inflaţiei în România este prezentată în Graficul nr. 1. Se poate observa că în anul 2002 inflaţia a înregistrat un nivel de 17,8% mult inferior celui din anul anterior 30,3%. Procesul de dezinflaţie a fost susţinut de un ansamblu de factori cum ar fi relaxarea presiunilor exercitate de preţurile produselor alimentare, politica monetară prudentă adoptată de BNR, evoluţia cursului de schimb când moneda naţională s-a apreciat în termeni reali faţă de dolarul american cu 10,5% în 2002; menţinerea la nivel scăzut a deficitului bugetar 2,7% în anul 2002 faţă de 3,2% în anul 2001; reducerea durabilă a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici; reducerea necesarului de corecţii la nivelul preţurilor reglementate pe parcursul intervalului 2001-2002; limitarea creşterilor salariale în sectorul public.