Banca Agricole - Franța

CAPITOLUL I

ISTORICUL APARIȚIEI BĂNCII CRĖDIT AGRICOLE-FRANȚA

La sfârşitul secolului al – XIX – lea, în Franţa, agricultura are dificultăţi în a găsi credite adaptate, adică pe termen lung, flexibile şi ieftine. Cele mai multe încercări de a crea bănci de agricultură,inclusiv în 1861 sub egida creditulu funciar,au eşuat. Apare în acest context Legea din 1884 privind libertatea de asociere profesională, ce permite formarea sindicatelor agricole (de exemplu, băncile mutualiste din Germania şi Italia constituie un context favorabil la apariţia de structuri adaptate). S-a născut deci, în 1885 societatea de credit agricol în Poligny, prima de acest g

gen, pe baza iniţiativei lui Louis Milcent.

Apariţia Credit Agricole,1894

Dorinţa lui Ille de a se ataşa de votul ţăranilor în susţinerea micii exploataţii familiale şi de eforturile Ministrului Agriculturii Jules Meline, conduce la votul legii din 5 noiembrie 1894, actul de înfiinţare a Crédit Agricole:legea autorizează înfiinţarea de bănci locale de credit agricol între membrii sindicatelor agricole, care îşi angajează responsabilitatea după principiul mutualismului. Este legea de descentralizare care se face în detrimetrul altor proiecte de descentralizare. Aceste bănci locale, constituite sub forma societăţilor de drept privat, formau primul nivel al „piramidei” instituţională edificată de Crédit Agricole. Trebuie notat că datorită aversiunii tradiţionale a ţărănimii pentru credit, primele bănci sunt creaţii de elită locale compuse de agronomi, profesori, proprietari, deci agricultorii sunt în minoritate.

O etapă importantă din istoria Crédit Agricole este traversarea legii de mutualizare din 18 ianuarie 1988: capitalul de la CNCA- transformat în societate anonimă- este cedată statului pentru 90% băncilor regionale şi pentru 10% personalului. Crédit Agricole devine în totalitate independentă de stat, ajunge în final între alte taxe autoritare faţă de excedenţii săi.

În 1993, Lucien Douroux a depus proiectul de mutualizare la Federaţia Naţională de Credit Agricole.

Intrând pe piața bursieră în 2001 la CNCA, fără numele de Crédit Agricole S.A, băncile regionale, acţionarii majoritari dispuneau de un vehicul cotat pentru a participa la marile operaţiuni de creştere externă.

Anii 2000

Diversificarea de meserii condusă de Crédit Agricole a început la sfârşitul anilor 1980: în materie de asigurări, prin filiala de asigurări de viaţă, creată în 1986. Aceasta a devenit numărul unu în Franţa în 1994, luând denumirea de Pacifica, care a fost creată în 1990 pentru a acoperi sectorul de asigurări.

Pe plan internaţional, interesele sunt luate de Banca Ambrosiano Veneto (Italia) în 1989 şi Banca Espirito Santo (Portugalia) în 1991, dar este meritul Băncii Indosuey, care în 1996 a făcut ca Crédit Agricole să treacă la o viteză superioară în materie de bancă de finanţare şi investiţii şi de reţea internaţională.

În ultimii ani

La sfârşitul anului 2007, grupul Crédit Agricole este numită Banca anului pe plan mondial pentru demersul său de responsabilităţi sociale şi de mediu, de către revista The Banker.

Începutul anului 2008, Crédit Agricole S.A, afişează într-o manieră mai exactă angajamentele responsabile cu cele 8 dintre filialele sale după Sofinco şi Finaref, cartea diversităţii şi angajarea în lupta împotriva sărăciei alături de profesorul Yunus în crearea fundaţiei Grameen Crédit Agricole.

CAPITOLUL II

STRUCTURA CAPITALULUI BĂNCII CRĖDIT AGRICOLE

Structura acţionariatului:

În structura capitalului, în martie 2010 fondurile regionale dețin 55,6%, urmate de investitorii instituționali cu 31,2%, acționarii individuali dețin 8,6%, iar salariații au o pondere de 4,6%.

Fig.nr.1 Structura acționariatului grupului bancar Crédit Agricole

Sursa: prelucrare date după Repartiția capitalului, http://www.credit-agricole.com/Finance-et-Actionnaires/L-action-Credit-Agricole-S.A/Repartition-du-capital [Accesat 22.10.2010]