Banca Angliei

Introducere

În referatul de faţă vom analiza Banca Angliei, sub aspectul istoriei, structurii şi rolului său în cadrul economiei britanice. Vom începe prin a evidenţia lunga şi interesanta sa istorie, precum şi realizările sale majore şi inovaţiile aduse. Apoi ne vom focaliza atenţia asupra structurii şi funcţiilor sale de bancă centrală şi de emisiune.

A doua parte a referatului se va ocupa de sistemul bancar englez, unul dintre cele mai dezvoltate din întreaga lume. Vom arăta aici trăsăturile stucturale ale sistemului bancar englez. Apoi vom prezenta structura financiară a acestuia, făcîndu-i o caracterizare generală şi analizînd mai apoi caracteristicile sale tipice, concentrarea şi performanţele băncilor britanice. In continuare vor fi prezentate instrumentele de credit şi intermediarii financiari prezenţi pe terotoriul Marii Britanii. Nu în ultimul rînd, vom integra şi o scurtă analiză a pieţei bancare pentru creditarea economiei şi a pieţei valorilor mobiliare, ca elemente componente ale sistemului bancar englez.

A. Banca Angliei- banca centrală, de emisiune a Regatului Unit

1. Istoricul Băncii Angliei

Banca Angliei a fost înfiinţată în 1694, pentru a putea credita Guvernul şi, în acelaşi timp, de a gestiona datoria publică. De atunci, rolul său s-a dezvoltat şi a evoluat, concentrîndu-se în acest moment, pe coordonarea politicii monetare şi consolidîndu-şi poziţia în centrul sistemului financiar al Regatului Unit.

Istoricul Băncii este unul de un real interes, dar şi o continuă sursă de inspiraţie pentru Banca de astăzi. Evenimentele şi circumstanţele prin care a trecut, de-a lungul a mai mult de 300 de ani, a schimbat şi a influenţat rolul şi responsabilităţile Băncii. Acestea au modelat cultura şi tradiţiile Băncii, care sunt relevante pentru reputaţia sa de bancă centrală în acest început de secol XXI. În acelaşi timp, o mare parte din istoria Băncii merge in paralel cu istoria economică şi financiară, şi uneori chiar şi cu cea politică a Regatului Unit.

1.1. Înfiinţare

Începuturile Băncii Angliei sunt legate de Revoluţia din 1688, care i-a dus pe Wilhem de Orania şi pe Mary la tron. Acest eveniment a adus Angliei o anumită stabilitate politică, necunoscută de aproape un secol. Comerţul a înflorit, dar finanţele publice erau slab dezvoltate, iar sistemul monetar şi de credit erau in haos. Aurarii fusesră păgubiţi de neglijenţa gestiunii finaciare a regilor din dinastia Stuart. Au existat mai multe propuneri pentru înfiinţarea unei bănci naţionale sau publice, care să mobilizeze resursele naţiunii. Varianta aleasă a fost aceea aparţinînd lui William Paterson, propunere care prevedea un împrumut de 1 200 000 ₤ acordat statului, în schimbul căruia cei care subscriau erau integraţi in Consiliul Guvernatorilor Băncii Angliei. Deşi noua bancă şi-ar fi putut risca întregul capital împrumutînd statul, subscrierea s-a dovedit a fi una populară şi banii s-au strîns în doar cîteva săptămîni. Carta Regală a fost sigilată pe 27 iulie 1694, iar Banca şi-a început astfel rolul de bancher al statului şi de gestionar al datoriei publice, roluri pe care şi le menţine şi astăzi.

În Anglia, argumentul creării unei astfel de bănci a venit prin a încununa momentel de după Glorioasa Revoluţie din 1688, cînd Wilhem de Orania şi Regina Maria au urcat împreună pe tronul Angliei. Economistul Sir William Petty recunoştea din exemplul olandez modelul de credit de succes, bazat pe efectele de comerţ, de care naţiunea ar putea beneficia in mai multe feluri şi cu ajutorul căruia banca şi-ar lărgi sfera de influenţă. El scria în 1682: " Ce remediu există în cazul în care avem prea puţini bani? Trebuie să ridicăm o Bancă, şi avem în Anglia materiale pentru o bancă care ar trebui să furnizeze un capital necesar pentru a conduce comerţul în întreaga Lume Comercială.