Banca Centrală a Austriei

1. ADRESA WEB A BANCII

www.oenb.at

2. SCURT ISTORIC AL ACTIVITATII BANCII AUSTRIEI

Oesterreichische este Banca Centrala a Austriei si face parte din Sistemul European de Banci Centrale (European System of Central Banks – ESCB).

In ceea ce priveste interesul public, OeNB contribuie in luarea deciziilor de politica monetara si economica atat in Austria cat si la nivelul zonei euro.

In ceea ce priveste capitalul bancii, acesta se estimeaza undeva la nivelul cifrei de 12 milioane de euro, din care 70% este detinut de guvern iar restul de 30% de catre organizatii salariale, banci si societati de asigurare.

Principiile pe care si le-a stabilit aceasta banca centrala atat in raport cu Austria cat si cu Europa reies din sloganul „ SECURITATE, STABILITATE SI INCREDERE” ( „SECURITY, STABILITY AND TRUST”).

Cu privire la istoria bancii centrale a Austriei, putem aminti mai multe etape distincte ale evolutiei acestei banci.

Perioada 1816 – 1818

In aceasta perioada are loc infiintarea bancii, infiintare caracterizata si prin existenta unor masuri temporare.

Infiintarea bancii a fost favorizata in primul rand de existenta Bancii Municipale din Viena, care dateaza inca din anul 1705.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea guvernul a preluat controlul direct asupra procesului de emitere a bancnotelor. O prima consecinta a acestei actiuni a fost cresterea masei monetare in circulatie. De exemplu, masa monetara in circulatie in anul 1796 era de 44 milioane fl (florin, „Gulden”), iar in anul 1810 a ajuns la nivelul cifrei de 942 milioane fl. Din acest moment, ca urmare a emiterii masive a bancnotelor, utilizarea monedelor din argint si cupru in cadrul tranzactiilor care aveau loc a fost redusa, si mai mult decat atat, monedele din argint si cupru au fost scoase chiar din circulatie. Putem face referire in acest context la Legea lui Gresham, care spune ca „ atunci cand intr-o tara circula concomitent doua monede, dintre care una este considerata public ca fiind mai buna si cealalta ca fiind rea, moneda rea o goneste pe cea buna.”

Banca Austriei s-a infiintat, ca banca centrala de emisiune, pe data de i iunie 1816, un rol important revenind Ministrului de Finante din acea vreme, Johann Philipp Graf von Stadion.

Perioada 1818 – 1878

In data de 15 iulie 1817, banca primeste un prim „privilegiu” ce consta in detinerea dreptului exclusiv de a emite bancnote fara restricitii.

In ianuarie 1818 a fost fixat si personalul administrativ si de conducere permanent al bancii ( pana la aceasta data banca avea o „conducere provizorie”).

Cladirea bancii centrale a Auastriei se aflat in Viena, constructia acesteia fiind dificila si finalizandu-se in anul abia in anul 1823.

Prima cladire a Bancii Nationale a Austriei din anul 1823 ( cu sediul la Viena).

Cresterea numarului de bancnote emise in circulatie a venit in contradictie cu responsabilitatile conducerii bancii; astfel fenomele inflationiste nu au intarziat sa apara, manifestandu-si in scurt timp consecintele asupra tranzactiilor din economie.

In perioada imediat urmatoare banca a primit un al doilea „privilegiu”, acordat de catre Imparatul Ferdinand I pe data de 2 octombrie 1841.

In aceasta perioada Viena a avut o pozitie speciala, conferita atat de statutul regal al ei cat si de faptul ca este capitala. Astfel, economia Vienei a cunoscut o crestere considerabila, comertul fiind principalul factor al acestei dezvoltari.

In anul 1860, impreuna cu bursa de valori a Vienei, sediul Bancii Centrale a Austriei s-a mutat intr-o noua cladire, proiectata de arhitectul Heinrich Ferstel.

Un alt eveniment important legat de evolutia bancii Austriei il reprezinta documnetul bancar din anul 1862 ( the Bank Act). Cea mai importanta schimbare in domeniul bancar a fost restabilirea si consolidarea independentei bancii centrale fata de guvern. O prima consecinta a fost diminuarea cantitatii de bancnote emise in circulatie. Plecand de la prevederile documentului emis de Peel ( Peel’s Act) in anul 1844, „documentul bancar” din anul 1862 prevedea faptul ca circulatia bancnotelor peste nivelul sumei de 200 milioane fl trebuia sa aiba acoperire in metal pretios.