Banca Centrală a Canadei

Scurt istoric

În timpul primilor 50 de ani ai Confederaţiei, Canada a arătat un interes scăzut pentru înfiinţarea unei bănci centrale. Prim-ministrul RL Borden a văzut "nici o necesitate prezentă" pentru o astfel de bancă. Cu toate acestea la începutul anilor 1930 climatul politic s-a schimbat. Ca urmare a unei depresiunii şi a criticilor aduse asupra structurii financiare existente la nivelul tării în anul 1933 s-a instituit o comisie regală avănd ca temă studierea şi analizarea întregului sistem bancar şi monetar avănd ca rezultat înfiinţarea unei bănci centrale. Argumentele „pro” au avut de căştigat, iar împreună cu Comisia regala condusă de Lordul Macmillan la o saptămănă după ce raportul a fost făcut public, primul-ministru a anunţat că guvernul său v-a adopta acestă recomandare. Astfel în martie 1935, Banca Canadei şi-a deschis uşile ca o instituţie privată cu acţiuni ce erau vândute publicului.

Primul guvernator al băncii Canadei a fost Graham F. Towers. El a apărut în faţa Comisiei Macmillan, în numele băncilor Chartered,avănd ca ţel ghidarea băncii pe timp de 20 de ani. L-a scurt timp după deschiderea instituţiei un nou guvern a introdus un amendament prin care Banca centrală să fie o instituţie naţionalizată.

În 1938, banca a devenit o proprietate publică, rămânănd în acest fel şi în ziua de azi. Operaţiunile de emisiune monetară au fost transferate de la departamentul de finanţe către bancă, iar birourile General Receiver din toată ţara au devenit agenţiile băncii. Pe lăngă acestea o noua divizie de cercetare a fost create pentru a furniza informatii şi sfaturi cu privire la evoluţile financiare precum şi condiţiilor generale de afaceri din ţară şi din străinătate.

Divizia de Schimb Valutar împreună Divizia de Valori Mobiliare au devenit operative aproape imediat, deşi transfeul Diviziei de Datorie Publică din cadrul departamentului de finanţe a fost amănată pănâ cănd sedii noi vor fi disponibile.

Banca a jucat un rol important în finanţarea efortului de război din Canada în timpul celui de-al doilea război mondial prin tipărirea de bani şi prin acoperirea datoriei guvernului. După război, rolul băncii a fost extins, deoarece a fost mandatată pentru a încuraja creşterea economică în Canada. Filială Industrial Development Bank a fost înfiinţată pentru a stimula investiţiile privind întreprinderile canadiene. Politica monetară a băncii a fost orientată spre creşterea ofertei de bani pentru a determina ratele scăzute ale dobânzilor, ocuparea forţei de muncă însă îgnorănd nivelul de creştere a preţurilor. Dar ca urmare a apariţiei inflaţiei din anul 1960, guvernatorul James Coyne a ordonat o reducere a ofertei de bani.

Prim-ministrul John Diefenbaker a fost de acord cu această mutare, şi a ordonat o întoarcere la politicile full-ocuparea forţei de muncă. Din anii 1980, menţinerea inflaţiei scăzute a fost principala sa prioritate.

Rolul Băncii Canadiene

Rolul principal al Băncii canadiene este reprezentat de promovare bunăstarii economice şi financiare .Banca are ca scopul de a stabili o inflaţie scăzută şi stabilă, un curs sigur şi strict al monedei, o stabilitatea financiară, precum şi gestionarea eficientă a fondurilor guvernamentale şi a datoriei publice. În practică, însă, are o menire mai restrânsă orientată spre un mandat intern care :

În primul rănd să menţină rata inflaţiei (măsurată prin Indicele preţurilor de consum) între 1% şi 3%. Încă de la crearea Băncii, rata medie anuală a inflaţiei a fost 3,13%. Instrumentul cel mai puternic folosit de banca Canadei pentru a atinge acest scop este capacitatea sa de a stabili rata dobânzii pentru banii împrumutaţi. La un moment dat aceasta ar putea dicta valoarea rezervelor pe care băncile canadiene ar trebui să o păstreze însă acestă putere i-a fost luată din anul 1990. Începând cu anul 1998, politica Băncii a fost bazată pe intervenţia pe piaţa valutară doar în circumstanţe excepţionale. În acest sens, valoarea dolarului canadian Fiat este determinată de oferta de pe piaţă şi a cererii de dolari canadieni.

Responsabilităţilor primare a Băncii Canadiene pot fi grupate în patru funcţii principale:

-dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicii monetare

-emiterea bancnotelor

-promovarea siguranţei şi eficienţei sistemelor financiare

-furnizarea de servicii de administrare de fonduri.