Banca Centrală și Funcția sa de Centru Valutar

1.Banca centrală

1.1. Banca- concept, istoric

Banca se defineste a fi o institutie specializată ce desfăsoară o activitate complexă cu caracter special constând în efectuarea de operatiuni de încasări si plăti în numerar, depozitarea si fructificarea disponibilitătilor bănesti ale clientilor,efectuarea de decontări si transferuri de sume prin intermediul conturilor bancare, la ordinul clientilor, mobilizarea si plasarea resurselor bănesti disponibile, acordarea de credite, organizarea circulatiei bănesti, efectuarea de operatiuni pe piata bancară.

Ceea ce definim astăzi că "operaţiuni bancare” sunt rezultatul activitătilor speciale, desfăsurate încă din secolul 20 i.Hr., Mesopotamia când diverse persoane foarte bogate îsi iau responsabilitatea de a garanta securitatea unor obiecte pretioase din aur si argint. Evoluând, templele ajung să primească în depozite astfel de obiecte de valoare. Astfel, prima bancă din lume se regăseste în Templul zeului Samas din Sippar.

Primele reglementări privind activitatea bancară se înregistrează în Antichitate, în Babilon, prin “Codul lui Hammourabi”, prin care se regla nivelul dobânzilor, acordarea împrumuturilor este conditionată de un control al Curtii, se reglementează pretul metalelor pretioase, apar primele specificatii privin contractele de depozit, de împrumut si de comision etc.

Operatiuni bancare veritabile se înregistrează în Grecia antică, unde trapeziţii se ocupau cu schimbul de monezi si administrarea conturilor pentru persoane fizice. Dezvoltarea economică care se înregistrează în această perioadă, favorizează aparitia băncilor private, apoi a băncilor publice, mai importante fiind cele din Lampasque, Abdere si Sinope. Activitatea de bază a acestora era de a încasa impozite, plata cheltuielilor cu caracter public. Apare prima tendintă de creare a băncilor centrale.

În orasele-stat se dezvoltă activitatea bancară, astfel că în fiecare oras există o bancă centrală, si monedă propie.

În Egiptul antic, se remarcă Banca din Alexandria, care functiona asemănător unei bănci centrale, detinând conturi deschise pentru fiecare bancă de cereale din Imperiu.

În Evul Mediu, pe fondul intensificării schimburilor între Europa de Nord si Europa de Sud, datorită comertului mediteranian în continuă dezvoltare, activitatea bancară se intensifică, astfel că apar primele “bănci de viramente”, corelată de unii specialisti în domeniu cu aparitia oficială a băncilor, datorită posibilitătii titularilor de conturi de a afectua plăţi prin simple dispozitii de virare a sumelor din conturile lor în conturile beneficiarilor. Mentionări privind activităti specific bancare sustin totusi aparitia acestor institutii oficial prin dezvoltarea economică înregistrată în perioada antică.

Astfel, Banca din Venetia (1171) este recunoscută oficial în 1587 ca prima bancă de viramente, sub denumirea de Banco di Rialto, detinând o tehnică nouă, recipise la purtător. Urmează Las Cortes în Barcelona (1300), San Giorgio (1407), Milano(1593), Hamburg (1619). Rotterdam (1635).

În sensul modern al cuvântului, aparitia băncilor este strict legată de crearea monedei fiduciare, prima emisiune de bilete de bancă.

1.2. Clasificarea băncilor

Cunoaşte diferite criterii, cele mai cunoscute bazându-se pe modul de constituire a resurselor, natura operaţiunilor efectuate şi destinaţia acestora, apartenenţa naţională, rolul îndeplinit în cadrul sistemului.

O clasificare de actualitate ce înglobează criteriile enunţate mai sus :

• Bănci centrale – având rolul de a emite bancnote şi monede, de a implementa politica monetară, de a autoriza şi supraveghea activitatea tuturor băncilor din sistemul bancar naţional

• Bănci de investiţii – având atât rolul de a garanta vânzarea acţiunilor şi obligaţiunilor cât şi pe cel de a acorda consultanţă în privinţa fuziunilor (de exemplu : Goldman Sachs în SUA, www.gs.com; Nomura Securities în Japonia, www.nomura.co.jp, etc.)

• Bănci specializate în finanţarea comerţului – bănci al căror obiect de activitate constă, în mod tradiţional, doar în furnizarea de fonduri de finanţare a comerţului. În prezent, aceste bănci asigură asemenea fonduri şi sub alte forme decât creditele clasice (de exemplu : Merchant Bank în SUA, www.mbvt.com; EXIMBANK - Romania, www.eximbank.ro)

• Bănci de economii – care, în mod tradiţional, aveau ca obiect de activitate atragerea de depozite şi acordarea de credite ipotecare (de exemplu : Caisse d’Epargne în Franţa, www.caisse epargne.fr; Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni în România, www.cec-sa.ro, etc.). În prezent, băncile de economii oferă o gamă variată de produse şi servicii bancare şi nu se mai deosebesc fundamental de celelalte bănci.

• Bănci “off-shore” – care sunt situate în state cu jurisdicţii considerate a fi „paradisuri fiscale”, de regulă şi „bănci private” (de exemplu: băncile situate în Elveţia, Andorra, Insulele Virgine, Insulele Cayman, etc.).

• Bănci comerciale – care, spre deosebire de băncile de investiţii, îşi axează oferta, în cea mai mare parte, pe servicii pentru marile organizaţii (de exemplu : ING Bank - Olanda, www.ingbank.nl ; Deutsche Bank - Germania, www.deutsche-bank.de, etc.).

• Bănci de retail – ai căror clienţi sunt exclusiv persoanele fizice (de exemplu : Volksbank în Austria, www.volksbank.co.at şi în România, www.volksbankromania.ro, etc.).

• Bănci universale – având mai multe obiecte de activitate dintre cele menţionate mai sus (de exemplu : în România - BCR, www.bcr.ro; BRD, www.brd.ro; Raiffeisen Bank, www.raiffeisen.ro; etc.).

• Bănci private – care gestionează activele unor persoane, fizice sau juridice, foarte bogate (de exemplu: Union Bank of Switzerland, www.ubs.com);