Banca d'Italia

1. Prezentare generală a bancii centrale

Banca d’Italia este banca centrală a Republicii Italiene. Face parte din Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC) care este Eurosistema. Este un institut cu drepturi publice. Urmareste să mentină în sectorul monetar si financiar stabilitatea preturilor, fiind si obiectivul principal al Eurosistema în conformitate cu tratatul comunitătii europene (Tratatul CE); stabilitatea si eficienta acestui sistem financiar în actualul principiu este tutelerea, apărarea cheltuielilor ce se demarcă din Constitutie (art 47-unde Republica Italiană încurajează societatea de a nu cheltui în toate formele sale) si celelalte lucruri să fie date de ordinea natională.

În exercitarea propiilor atributii a băncii operează autonomia si independenta de a nu cheltui în mod transparent, vizibil, reiesind din dispozitiile normelor comunitare si nationale strâns legat cu societatea si functiile sale, cunoscând importanta lucrurilor si responsabilitătilor ,institutul, banca are mare acuratete în difuzarea de date si noutăti cu maximă seriozitate informativă.

2. Istoric

Originile sistemului bancar italian s-au pierdut în negura timpului. Dar nu şi cele ale băncilor centrale ale căror istorie joaca un rol important mai mult de trei secole. Pentru fiecare dintre ele este cunoscut cu precizie data de înfiinţare : 1668 banca centrală a Suediei, 1694 cea a Angliei, 1800 banca centrala din Franţa, 1814 Olanda, 1817 Austria, 1850 Belgia, 1875 Germania, 1882 Japonia şi 1893 banca d’Italia, 1913 Federal Reserve System din SUA.

Aceasta procesiune de date aparent precisa risca mai apoi sa fie inselatoare. Banca centrala nu s-a nascut ca o institutie realizata si definita cum o cunoastem noi astazi. Banca centrala este un organism ce s-a dezvoltat de-a lungul timpului, capatand treptat multe functii, sarcini noi si de o complexitate mai mare, stabilind din ce în ce mai multe relaţii cu restul sistemului bancar şi financiar şi de asemenea cu sistemul politic şi economic în general.

Banca centrală a Italiei a luat fiinţă în 1893 ca o parte a întregii reorganizări a băncilor de emisiune italiene. În 1926 pozitia publică a băncii a fost apreciata, recunoscuta de întreaga

populaţie deoarece devenise singura instituţie autorizată să emită bancnote fiindu-i incredintata puterea de supraveghere a celorlalte bănci, acţiune ce a fost dezvoltată şi întărită prin Legea Bancară din 1936. Aceasta din urma, i-a recunoscut de asemenea, pe cale formală, statutul de instituţie de drept public.

Aceasta a rămas legislaţia fundamentală a sistemului bancar din Italia până în 1993, când Dreptul sistemului bancar consolidat a fost legiferat.

In 1947 a avut loc un alt eveniment crucial în istoria sistemului bancar italian, stabilizarea lirei. Influenţa negativă a inflaţiei a fost anihilată şi condiţiile pentru un “miracol economic” au fost restabilite in anii ‘50. Constituţia din 1948 prevede “principiile de economisire”. Dupa cateva socuri ce in anii ‘70 zguduie sistemul monetar internaţional si al lirei, procesul de dezinflatie a avut un statut favorit in Italia printr-o mare hotarare juridica a autonomiei bancii centrale.

Restabilizarea pe plan monetar şi dezvoltarea finanţelor publice au permis Italiei să se alinieze în rândul ţărilor şi a standardelor Tratatului de la Maastrich în 1992 şi să adopte moneda euro în 1999. Bancnotele în euro au intrat în circulaţie în 2002.

3. Organizatrea Băncii Centrale a Italiei

Structura organizatorică a băncii centrale reflectă trei nivele asupra căreia operează : internaţional, naţional şi local. Administratorul central formulează şi pun în aplicare cateva directii strategice, de conducere si functionare.

Organizarea teritoriala a băncii centrale este împărtită în ramuri regionale situate în orase si în unele capitale de provincie. Filialele execută sarcinile cu privire la fenomenele de dezvoltare economică şi financiară pe plan local si pentru serviciile trezoreriei statului, sistemul plătilor, circulatiei monetare, supraveghere bancară si financiară.

Banca este prezentă în străinătate cu delegati în orase ca: Londra, New York şi Tokyo si cu functionari cu calificare în angajatii financiare de reprezentante diplomatice.

Banca d’Italia este implicată într-o reorganizare care implica administrtia centrală, sucursale si câteva oficii în străinătate. Scopul este de a îmbunătăti calitatea, economiei si eficienta serviciilor oferite de către tară, în armonie cu transformările la realitătile economice si financiare si la potentialul ofertelor inovatiilor tehnologice.