Banca de Emisiune

Institutiile implicate în realizarea legaturilor complexe dintre sectorul monetar si economia reala, prin intermediul pietei monetare si pietei capitalurilor sau pietei financiare poarta denumirea de intermediari financiari si includ sectorul bancar si institutiile financiare nebancare, cum ar fi companiile de asigurare, societatile de constructie, trusturile de investitii etc.

Costin C. Kiritescu defineste banca prin functiile sale: o entitate economica de stat, privata sau mixta, ale carei functii principale sunt:

- atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor în conturile deschise acestora;

- efectuarea de viramente între conturile clientilor si de transferuri în conturi deschise la alte banci;

- acordarea de credite pe diferite termene;

- emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu astfel de instrumente;

- vânzarea – cumpararea de valuta si alte operatii valutare;

- alte operatiuni.

Îndeplinind aceste functii, bancile sunt de fapt mijlocitori si centre de credit si de casa ale întreprinzatorilor sau întreprinderilor, având drept scop obtinerea unui profit.

În esenta, bancile efectueaza operatiuni principale pasive (constând în atragerea unor disponibilitati banesti sub forma de depuneri în cont, depuneri de economii etc.), operatiuni principale active (deschiderea de credite, scontarea cambiilor a warantelor sau a altor efecte de comert), operatiuni accesorii (incaso, depozite în custodie, servicii de casa etc.), operatiuni exceptionale si speculative si alte operatiuni.

Bancile de emisiune (centrale, banci a bancilor, banci de prim rang) sunt organisme autonome cu personalitate juridica proprie, capitalul acestora fiind în proprietatea statului. Acestea sunt banci centrale care conduc politica monetara si de credit în cadrul politicii economice si financiare si mentin stabilitatea monedei nationale. Sunt institutii bancare aflate în fruntea întregului aparat bancar national, care au ca principale atributii urmatoarele:

- emisiunea banilor de credit – bancnotele – care, desi semne ale creditului, ies din circulatia comerciala propriu-zisa si intra în circulatia generala ca mijloace de plata legala;

- concentrarea rezervelor banesti ale bancilor comerciale si acordarea de credite acestora, pe baza primirii la reescont a cambiilor scontate în prealabil de bancile comerciale;

- influentarea directa si indirecta a costului creditului în tara respectiva;

- acordarea de împrumuturi statului si pastrarea tezaurului de stat.

Ele sunt cele care controleaza masa monetara si implementeaza politica monetara, în general nedesfasurând relatii cu persoanele particulare. Banca centrala este banca de emisiune, „banca a bancilor” si în acelasi timp banca a natiunii, trebuind sa supravegheze interesele generale. Ea gireaza stocul de aur si de devize straine si întretine relatii cu alte banci centrale si cu organisme financiar-monetare internationale, cum ar fi Fondul Monetar International. În tara noastra, rolul de banca centrala este îndeplinit de Banca Nationala a României, cu sucursale judetene si în municipiul Bucuresti.

Banca Nationala a României este institutia unica de emisiune a statului si stabileste reglementarile în domeniul monetar si al creditului. Ea refinanteaza societatile bancare si procura lichiditati sistemului bancar asigurând, în acelasi timp, supravegherea tuturor institutiilor bancare.