Banca Europeană de Investiții

INTRODUCERE

Atunci când vorbim de Uniunea Europeană din zilele noastre putem spune că este rezultatul unui proces care a început acum mai bine de o jumătate de secol prin crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Deşi principalul motiv al acestei noi Comunităţi a fost pacea durabilă, ulterior s-a ajuns la concluzia că aceasta nu ar fi avut succes fără o performanţă adecvată în câmpul economic. Regăsim ulterior extinderea conceptului de piaţă comnună la toate bunurile comercializate între statele membre, ce are loc în anul 1958 prin înfiinţarea Comunităţii Economice Europene(CEE). Cu ocazia creării acestei comunităţi are loc înfiinţarea uneia dintre cele mai importante instituţii, Banca Europeană de Investiţii (BEI), având personalitate juridică şi autonomie financiară.

BEI îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu comunitatea bancară, atât în ceea ce priveşte împrumuturile de pe pieţele de capital, cât şi finanţarea proiectelor de capital. BEI acordă credite din împrumuturile contractate, care împreună cu fondurile proprii (capital şi rezerve), constituie resursele proprii. În afara UE, operaţiunile de finanţare ale BEI sunt realizate în principal din resursele proprii ale băncii, dar, de asemenea, prin mandat, din resursele bugetare ale statelor membre.

Ea finanţiază proiecte de investiţii pentru a contribui la dezvoltarea echilibrată a Uniunii. În acelaşi timp „bancă” şi „organ” al Uniunii Europene, ea contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii prin finanţarea de proiecte vizând promovare integrării europene, dezvoltarea echilibrată, coeziunea economică şi socială ca şi dezvoltarea unei economii bazate pe competenţă şi inovaţie.

BEI urmăreşte şi îşi adaptează continuu activitatea la evoluţiile recente ale politicilor comunitare.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII

I.1 Apariţia Băncii Europene de Investiţii

Putem spune că obiectivul principal al Tratatului de la Roma a fost crearea unei organizaţii cu personalitate proprie, Comunitatea Economică Europeană(CEE) care “prin stabilirea unei pieţe commune şi prin apropierea progresivă a politicilor economice a statelor membere, să promoveze o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii, o expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate în creştere, o ridicare accelerată a nivelului de viaţă şi relaţii mai strânse între statele pe care le reuneşte”

Din dorinţa de a realiza acest obiectiv, Comunitatea trebuia să întreprindă o serie largă de acţiuni concrete cărora le erau consacrate 76 de articole in Tratatul de la Roma, înfaptuirea sa fiind programată pe parcursul unei perioade tranzitorii de 12 ani. Dintre acestea amintim pe cele mai semnificative: eliminarea treptată, între statele member, a drepturilor de vamă şi a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea mărfurilor; stabilirea unui tarif vamal comun şi a unei pieţe commune; suprimarea, între statele member, a obstacolelor ce stau în calea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitalurilo; coordonarea politicilor economice ale ţărilor member şi prevenirea dezechilibrelor balanţelor de plăţi; stabilirea unui astfel de regim care să nu falsifice concurenţa în cadrul pietei commune; apropierea legislaţiilor naţionale pentru a face posibilă funcţionarea pieţei comune; crearea unui Fond Social European în vederea îmbunătăţirii posibilităţilor de utilizare a populaţiei active si ridicării nivelului său de trai; constituirea unei Bănci Europene de Investiţii în vederea facilitării dezvoltarii economice a Comunităţii, prin crearea de noi resurse; asocierea unor ţări în curs de dezvoltare în vederea sporirii schimburilor economice cu acestea si orientării commune a efortului de dezvoltare economică şi socială

Realizarea tuturor acestor obiective a fost încrediţată celor patru instituşii create: Parlamentul European, Consiliul de miniştri, Comisia Comunităţii Europene si Curtea de justiţie, concepute drept adevăraţi apărători în vederea garantării realizării sale efective.