Banca Națională a Poloniei

„Banca Naţională a Poloniei o să devină banca centrală a Statului. Aceasta să deţină dreptul exclusiv asupra emisiunii monetare, dar de asemenea asupra formulării şi implementării politicii monetare. Banca Naţională a Poloniei devine responsabilă de stabilitatea monedei naţionale a Poloniei.”

1. Scurt istoric al activităţii Băncii Naţionale a Poloniei

În luna ianuarie a anului 1924 Sejm-ul (camera de jos a Parlamentului Polonez) a aprobat faimoasa reformă monetară, care a ajutat Polonia să treacă peste dezastruasa hyperinflaţie şi haosul economic care a urmat. În aprilie 1924 a fost introdus în circulaţie zloty (ulterior a devenit moneda naţională a Poloniei) care a înlocuit marca poloneză devalorizată dezastruos din cauza inflaţiei. Noua monedă a fost emisă de nou înfiinţata Banca Poloniei, predecesoarea Băncii Naţionale a Poloniei.

Statul Polonez şi-a câştigat independenţa la sfârşitul anului 1918. În acelaşi an a preluat conducerea asupra instituţiei responsabile de emisiunea monetară(Polską Krajową Kasę Pożyczkową) de la autorităţile germane ocupaţioniste, dar statului îi lipsea o bancă centrală. Înfiinţarea acesteia s-a hotărât în decembrie 1918 prin anunţarea apariţiei Băncii Poloniei. Noua bancă de emisiune era să fie numită după instituţia care s-a ocupat de problemele economice şi monetare după 1828, în timpul scurtei autonomii a Regatului Polonez.

În februarie 1919 a fost anunţată reintroducerea zlot-ului (zloty), care face parte dintr-o tradiţie monetară îndelungată. Zlot-ul polonez a circulat în Polonia de la sfârşitul secolului XV. Chiar şi în perioadele în care monedele străine circulau liber în ţară, populaţia avea mare încredere în zloty şi îi foloseau zilnic pentru conversia monedelor străine.

Marca poloneză a fost moneda naţională a Poloniei independente după 1918. Luptând pentru securizarea frontierelor şi fără a avea venituri în trezorerie, datoriile statului polonez creşteau continuu. Aceste datorii au fost acoperite prin emisiune de monedă : cantitatea de monedă din circulaţie a crescut rapid, iar marca poloneză s-a devalorizat foarte mult. În anul 1923 inflaţia s-a transformat în hyperinflaţie , caracterizându-se prin creşteri a preţurilor cu mai mult de 50% lunar.

La jumătatea lunii decembrie a anului 1923 Władysław Grabski a fost numit Prim Ministru a Poloniei, dar în acelaşi timp el a rămas Ministru a Trezoreriei. Primul Ministru a avut intenţia să echilibreze bugetul şi să obţină venit din impozitele pe proprietatea privată, evitând împrumuturile externe din teama pentru concesiunile politice. Odată cu venirea anului 1924 a început dezastrul monetar caracterizat printr-o creştere a preţurilor de peste 150% lunar. Aceste fenomene au avut ca urmare aprobarea Reformei Monetare de către Sejm la 11 ianuarie 1924.

20 ianuarie a adus aprobarea statutului Băncii Poloniei şi totodată acesteia i-a fost acordat un drept exclusiv de emisiune a monedei naţionale. Un grup de 5 persoane condus de viitorul Preşedinte Stanisław Karpiński a organizat activităţile băncii centrale.

Banca Poloniei a fost înfiinţată ca o societate pe acţiuni cu capital privat, acest fapt având să-i asigure independenţa. Acţiunile băncii au fost deţinute de 176000 de acţionari. Doar 1% din capitalul social al Băncii era deţinut de Trezoreria de Stat.

Banca Poloniei şi-a început activitatea la 28 aprilie 1924 , zlot-ul putând fi cumpărat pentru 1800000 mărci. Echilibrarea bugetului şi a plăţilor, rezervele de aur şi cantitatea acumulată de monede străine au asigurat stabilizarea şi succesul Reformei Monetare.