Banca Națională a României

Piaţa monetară

Pe piaţa monetară, obiectul cererii şi ofertei îl formează banii iar preţul monedei îmbracă forma specifică de rată a dobânzii.

În economia de piaţă apar situaţii când unii agenţi economici au nevoie de bani mai mulţi decât au, iar alţii au bani mai mulţi decât le trebuie să cheltuiească, la un moment dat. Acest mod de acoperire a nevoilor de bani ale unora pe seama surplusului de bani al altora se face prin piaţa monetară.

Întâlnirea dintre cererea şi oferta de monedă se face indirect, prin intermediul băncilor, caselor de economii, societăţilor de asigurare şi ale altor instituţii financiare, care colectează disponibilităţile băneşti ale persoanelor fizice şi juridice pe care le Imprumută agenţilor economici care au nevoie de bani.

Piaţa monetară are rolul de a cornpensa excedentul cu deficitul de monedă existent la agenţii economici şi de a regula cantitatea de monedă în economie.

Cererea de monedă provine de la întreprinderi, de la trezorerie sau de la bănci şi alte instituţii financiare, precum şi de la populaţie. 0ferta de monedă provine de la bănci, Case de economii şi de pensii, societăţi de asigurare, trezorerie, populaţie şi Banca de emisiune.

Pe piaţa monetară participă agenţii economici care solicită împrumuturi şi cei care oferă (acordă) împrumuturi.

Băncile au rolul de a uşura întâlnirea cererii cu oferta de disponibilităţi băneşti. Ele mobilizează (colectează) disponibilităţile băneşti din economie şi satisfac cererile de credit.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

(BNR)

1.Istoric

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (BNR), înfiinţată în anul 1880, este banca centrală a României.

După al doilea Război Mondial, în urma schimbărilor politice şi de guvernare din România, s-au produs transformări radicale în toate domeniile, inclusiv în cel financiar-bancar. În 1946, B.N.R. devine bancă de stat, anexă a Ministerului de Finanţe, sub denumirea de Banca Republicii Populare Române (din 1960 Banca Naţională a R.S. Romania). În august 1947 are loc reforma monetară. Aplicarea unor măsuri precum retragerea dreptului de rescont al Băncii Centrale pentru un mare număr de bănci, blocarea sumelor din conturile bancare, împreună cu adoptarea unor noi reglementări în domeniul financiar-bancar au dus la slăbirea şi restrângerea sistemului bancar româesc.

Legea naţionalizării din 11 iunie 1948 a dus la lichidarea sau dizolvarea ultimelor bănci existente, de stat sau private. Din noiembrie 1948, toate operaţiunile bancare, toată activitatea bancară a fost concentrată la nivelul Băncii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casă, de decontări, de evidenţă şi control. Astfel, putea funcţiona sistemul de conducere centralizată, de dirijare, supraveghere şi control a întregii economii naţionale, a tuturor tranzacţiilor interne şi internaţionale. În 1948 a apărut Banca de Investiţii (fosta Bancă de Credit pentru Investiţii), iar în 1949 Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.), ca rezultat a două bănci: Casa Naţională de Economii si Cecuri Poştale şi Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. C.E.C. va deţine monopolul depunerilor populaţiei până în 1989.

2.Obiective

Banca Naţională este o instituţie publică independentă, cu sediul central în municipiul Bucureşti. Este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.