Bariere la Intrarea pe Piata

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Bariere la Intrarea pe Piata.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Chifu Theodora

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Banci, Economie, Finante, Marketing

Extras din document

Argument:

Barierele de intrare pe piata economica fac ca micii intreprinzatori sa fie descurajati in efortul lor de a combate monopolul, un demers ce ii ofera cumparatorului posibilitatea sa aleaga. Alfred Marshall a fost acela care a adus pe prim plan, în legătură cu monopolul, două aspecte importante. În primul rând, a constat că preţul stabilit de monopolul industrial modern Este mai ridicat iar cantitatea produsă este mai scăzută decât în cazul când acelaşi produs ar fi fabricat în condiţiile concurenţei liberal. În al doilea rând, Marshall a subliniat că preţul de monopol diferă ca sens de preţul de concurenţă. În condiţiile concurenţei perfecte firmele producătoare sunt obligate să accepte preţurile impuse de piaţă. În condiţiile de monopol firma producătoare (monopolistă) este aceea care impune preţul de vânzare pe piaţă, de regulă, mai mare, după propriul său interes de profit şi strategic.

In prima parte a referatului am definit termenii de baza, piata si concurenta, pentru a oferi o imagine cat mai relevanta din punct de vedere teoretic a aspectelor prezentate pe parcursul acestui referat. Am incercat sa prezint diferitele, multiplele fatele ale aceluiasi concept, vazut prin prisma mai multor curente de gandire. Am prezentat deasemenea contextul concurential al pietei cu ajutorul unor scheme ce sintetizeaza „principiul cauza-efect”, in cazul unei firme si modul ei de reactionare in fata unui context dat.

Am expus barierele de piata clasificate in functie de diferite criterii, si am explicat ideea de baza ale acelor restrictii.De-a lungul referatului am expus diferite clasificari ale termenilor dezbatuti.

In partea de final, am expus doua studii de caz gandite pe aceeasi tema – bariere de intrare pe piata, insa care ating diferite puncte sensibile ale economiei noastre de piata. La sfarsitul acestei expuneri mi-am permis sa-mi expun un succind punct subiectiv de vedere.

Definirea pietei:

Piaţa cuprinde întreaga gamă de acţiuni prin care vânzătorii şi cumpărătorii intră în contact pentru a schimba bunuri şi servicii, indiferent de locul unde se desfăşoară aceste acţiuni . Pieţele pot fi clasificate după o varietate de criterii. După spaţiul geografic de desfăşurare a tranzacţiilor pieţele sunt: locale, regionale, naţionale, mondială (internaţională). După natura bunurilor tranzacţionate pieţele se clasifică în: piaţa bunurilor şi a serviciilor, piaţa factorilor de producţie (care cuprinde: piaţa muncii, piaţa pământului, piaţa capitalului) şi piaţa financiar valutară.

Piaţa are următoarele trăsături:

-este un spaţiu economico-geografic unde acţionează agenţii economici

-este locul de întâlnire al cererii cu oferta, deci al agenţilor economici producători şi consumatori

-este locul unde: se manifestă concurenţa, se formează preţurile, se încheie tranzacţiile .

Curente diferite în economie precum economia neoclasică şi cea instituţională prezintă definiţii deosebite ale pieţei. Ea este văzută ca şi proces, avand un caracter dinamic, şi este pusă în legătură cu fenomenul de diviziune a muncii şi cu proprietatea privată (Ludwig von Mises). Curentul neoinstituţionalist o defineşte ca sistem de instituţii sociale, instituţii care facilitează şi structurează schimbul; sunt importante mai ales acele instituţii care contribuie la comunicarea informaţiilor necesare pentru realizarea schimbului (informaţii privitoare la: produse, preţuri, cumpărători, vânzători). Pieţele sunt răspândite în toată lumea, acest fapt se explică prin costul mai redus al realizării de activităţi economice în interiorul pieţei decât în afara ei. Din perspectiva economiei neoclasice elementele care intră în componenţa pieţei sunt: cererea, oferta, preţul, mâna invizibilă (care reglează raportul cerere-oferta din exterior, dincolo de voinţele indivizilor).

Importanţa schimbului (înclinaţia de a face schimb este specifică tuturor oamenilor şi în acelaşi timp nu o întâlnim la alte specii de animale) este subliniată şi de Adam Smith în „Avuţia Naţiunilor” . Schimbul, înţelegerea şi cumpărarea sunt mijloacele prin care oamenii obţin cea mai mare parte din serviciile reciproce de care au nevoie.

În lucrarea „The Architecture of Markets” , Neil Fligstein aduce în discuţie abordarea cultural politică a pieţelor, conform acestei abordări acţiunea socială se petrece în locuri numite câmpuri sau spaţii sociale organizate. Această abordare este o alternativă la perspectiva economică în ce priveşte comportamentul actorilor şi structurile sociale ale pieţelor. Pentru sociologul francez P. Bourdieu, câmpul este un spaţiu social specific, un loc public, „o piaţă” în care se face schimb de bunuri culturale, unde fiecare asistă la activitatea celuilalt .

Grupurile din câmp care au mai multă putere folosesc regulile culturale acceptabile pentru a-şi reproduce puterea, acest proces face ca acţiunea din câmpuri să fie continuu conflictuală şi moştenită politic.

- Teoria câmpurilor analizează modul în care se formează un nou câmp social, cum acesta devine stabil precum şi forţele care transformă câmpul. Piata reprezinta sfera de manifestare si confruntare a cererii si ofertei si a realizarii lor prin intermediul vânzarii-cumpararii.

Philip Kotler este cel care asociaza notiunile de piata cu "totalitatea cumparatorilor actuali si potentiali ai unei companii". Prin prisma acestui concept se pot desprinde notiunile de: "piata potentiala", piata disponibila", "piata tinta", "piata disponibila calificata" si "piata penetrata"

- piata disponibila - cuprinde totalitatea persoanelor interesate de o anumita oferta concreta, care au acces la ea, acces conferit de puterea de cumparare si nivelul pretului practicat ( ex.: persoane dispuse sa calatoreasca în strainatate).

- piata tinta - o constituie partea din piata disponibila calificata, adica acele persoane ce îndeplinesc anumite caracteristici considerate importante pentru o întreprindere, careia întreprinderea se adreseaza prin activitatea sa.

- piata disponibila calificata - cuprinde acea piata disponibila pentru care persoanele interesate de oferta concreta dispun si de calificarea necesara (ex. persoane dispuse sa calatoreasca în strainatate ce detin pasaport si viza)

- piata penetrata - cuprinde totalitatea cumparatorilor potentiali care au efectuat deja cumpararea pentru produsul considerat..

Pentru marketeri, una dintre clasificarile frecvent utilizate este cea a dimensiunilor conform careia avem piata efectiva si piata potentiala.

Astfel, expresia dimensiunii pietei unei companii (fie ca ne referim la ansamblul pietei proprii, fie ca ne referim la piata unuia dintre produsele sale), estimata la un anumit moment poarta denumirea de piata efectiva, în timp ce dimensiunea dezirabila sau posibil de atins, viitoare a pietei poarta numele de piata potentiala.

Luând în considerare doar doi dintre factori determinanti, în stabilirea dimensiunii unei piete, respectiv numarul de consumatori si consumul mediu pe persoana, se evidentiaza trei modalitati de modificare a dimensiunilor unei piete:

modificarea de natura extensiva a pietei obtinuta printr-o crestere sau scadere a numarului de consumatori ai respectivului produs, în conditiile mentinerii constante a consumului mediu pe persoana.

modificarea de natura intensiva a pietei obtinuta prin cresterea, respectiv scaderea intensitatii consumului (cantitatii medii consumate de o persoana) în conditiile mentinerii constante a numarului de consumatori.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bariere la Intrarea pe Piata.doc