Caracteristicile Indicilor Bursieri

Crearea contractelor futures pe instrumente sintetice se încadreaza în tendinta de intensa inovatie financiara care a caracterizat dezvoltarea pietelor bursiere în ultimele doua decenii.

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul între cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica în general, daca structura indicelui e reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate

Scurt istoric

În februarie 1982, la Kansas City Board of Trade (Bursa de Marfuri din Kansas City), a fost introdus primul contract futures pe indici bursieri - Value Line Composite Average.

În acelasi an 1982, au fost lansate alte doua contracte: NYSE Composite Index, la New York Futures Exchange - NYFE (filiala a NYSE) si Standard&Poor's 500 Index, la Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru ca în 1984 Chicago Board of Trade (CBOT) sa introduca Major Market Index.

În practica bursiera exista doua categorii de indici:

- indici din prima generatie, ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei.

Principala caracteristica se refera la faptul ca în componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor în functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrâns;

- indici din a doua generatie (compoziti), cum sunt NISE, Composite Index, Financial Times, 100 TOPIX.

Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra în compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca:

a) selectarea esantionului de firme incluse în structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile;

b) dispersia valorilor mobiliare incluse în structura indicelui - ceea ce înseamna ca difuzia acestora în rândul investitorilor sa fie foarte mare, astfel încât nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse;

c) gradul de capitalizare bursiera - adica în structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atât din punct de vedere al valorilor tranzactionate cât si prin prisma nivelului dividendelor pe actiune repartizate de emitent;

d) gradul de lichiditate al titlurilor incluse în structura indicelui - se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant;

e) reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare în structura indicelui poate fi:

- pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate în considerare;

- pondere cu capitalizare bursiera, caz în care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul pe actiune e mai ridicat;

- ponderea atribuita numai prin prisma evolutiei preturilor valorilor mobiliare, ceea ce înseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs în crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel încât sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.

f) alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1.000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui. Prin urmare, nivelul initial al indicelui corespunde unui anumit moment, dupa care orice fluctuatie a indicelui pune în evidenta o crestere sau o scadere fata de nivelul de baza.

Orice indice bursier se masoara, asadar, în numar de puncte de indice, iar în alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse în indice precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui.

Pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei îsi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata în piata anterior producerii ei.