Cuprins
- Introducere 3
- 1. Elementele unei afaceri comerciale 3
- 2. Importanţa credibilităţii instituţiilor de credit 4
- 3. Cum „produce” banca bani 6
- Multiplicatorul de credite 7
- 4. Costul creditelor nerecuperabile 7
- 5. Cum reglementează banca centrală sistemul bancar 8
- 5.1. Indicatorul de adecvare a capitalului 10
- 5.2. Rata rezervelor minime obligatorii 11
- 5.3. Indicatorul de lichiditate 11
- 6. Pieţele bancare 11
- 6.1. Piaţa bancară primară 11
- 6.2. Piaţa bancară secundară 11
- 6.3. Piaţa interbancară 12
- Concluzii 13
- Bibliografie 14
Extras din referat
Introducere
În această lucrare voi privi banca din punctul de vedere al unei afaceri: natura activităţii de bază, cum îşi obţine banca veniturile, principalele tipuri de cheltuieli, precum şi unii dintre factorii restrictivi privind operaţiunile bancare. Voi trata elemente fundamentale care influenţează fiecare bancă comercială, indiferent de forma de proprietate sau de mărime.
1. Elementele unei afaceri comerciale
O bancă, ca orice altă întreprindere comercială, are un număr de elemente generale.
În primul rând, trebuie analizat tipul de activitate care poate genera profit. Sunt apoi, cunoştinţele şi calităţile necesare pentru a desfăşura tipul de activitate ales, precum şi capitalul şi activele necesare realizării afacerii respective.
Orice afacere comercială trebuie să genereze profit, pentru a susţine propria sa dezvoltare şi creştere dar, în acelaşi timp, să producă şi dividende pentru deţinătorii de acţiuni, care au investit ăn companie. O bancă comercială trebuie să realizeze toate aceste cerinţe şi, în plus, trebuie să atingă o poziţie financiară puternică şi sigură.
Să privim, mai întâi esenţa unei afaceri. Voi utiliza, ca exemplu, un restaurant.
În timp ce un restaurant bun va oferi clienţilor confort şi o atmosferă plăcută, o mare varietate culinară, va asigura servicii bune, locuri pentru întâlniri amicale, o ambianţă dorită de clienţi, va cumpăra şi vinde alimente şi băuturi, baza funcţionării afacerii o reprezintă doar cumpărarea şi vânzarea mâncării şi băuturii.
Diferenţele, în termeni comerciali, dintre un restaurant şi un magazin alimentar care cumpără şi vinde, de asemenea, mâncare şi băutură este că restaurantul „adaugă valoare” mâncării şi băuturii cumpărate, înainte de a le revinde. Face acest lucru prin realizarea celorlalte elemente enumerate în prima activitate, la care, probabil, pot fi adăugate şi alte activităţi. Motivul pentru care restaurantul oferă, în plus, anumite servicii este acela că, în acest mod, poate vinde mâncarea şi băutura la un preţ mai mare (şi, deci, cu un profit potenţial mai mare) decât dacă acestea ar fi vândute într-un magazin alimentar. Este ceea ce numim valoare adăugată .
O bancă poate furniza mai multe servicii (păstrează depozitele în siguranţă, acordă credite, permite retragerea fondurilor depuse, efectuează operaţiuni de schimb valutar şi plăţi în numele clienţilor), dar principala lui activitate este „ să cumpere şi să vândă bani”.
În acelaşi timp, o bancă îşi va folosi cunoştinţele şi experienţa pentru a adăuga valoare şi un profit potenţial suplimentar principale sale activităţi, oferind clienţilor o gamă largă de produse şi servicii.
O instituţie de credit „cumpără” bani, prin atragerea depozitelor clienţilor. Preţul pentru aceşti bani, atraşi sub formă de depozite, este dobânda pe care intitutul de credit o plăteşte clienţilor. Stabilirea ratei dobânzii implică o mare responsabilitate şi experienţă.
Rata dobânzii, stabilită de orice bancă, depinde de factorii economici, de măsurile adoptate de banca centrală, de concurenţă, de termenul depunerii, de nevoia băncii de depozite şi de eficienţa sa operaţională. Dacă rata dobânzii este prea mică, banca nu va atrage depozitele de care are nevoie, dacă ea este prea mare, banca poate pierde din profit, în mod inutil.
Dobânda plătită pentru depozite este cea mai importantă cheltuială a unei bănci. Desigur, o bancă poate oferi diferite rate ale dobânzii pentru depozite. În general, cea mai mare rată este oferită pentru depozitele constituite pe termen lung, pentru că depozitele la termen aduc băncii un profit potenţial mai mare decât depozitele la vedere.
Există o diferentă importantă între stocul de mâncare şi băutură, cumpărat de un restaurant şi depozitele de bani atrase de o intituţie de credit. După cumpărare, mâncarea şi băutura achiziţionate de restaurant devin proprietatea acestuia, până când sunt vândute, şi reprezintă, astfel, o parte din activul afacerii. Banii atraşi de o instituţie de credit (sumele depozitate) nu devin proprietatea băncii; ei sunt păstraţi, până când cei ce i-au depus îi retrag. Aceste sume de bani sunt considerate ca pasiv în conturile băncilor, la fel ca şi banii datoraţi de către bancă deponenţilor. Activul şi pasivul sunt termeni financiari şi contabili specifici, ce apar în bilanţul unei afaceri.
2. Importanţa credibilităţii instituţiilor de credit
Un aspect fundamental al afacerilor bancare este că deponenţii pot să-şi retragă banii oricând doresc, în cazul depozitelor la vedere, sau la termenul prestabilit, în cazul depozitelor la termen .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Caracterizare de Ansamblu a Activitatii unei Banci.doc