Cazul Barrings

Istoria Barings este una extrem de complexă, întinzându-se pe parcursul a aproximativ două secole, şi reprezintă dovada clară a faptului că un imperiu construit în ani de zile, prin efortul cumulat a unor oameni dedicaţi, plini de pasiune poate fi distrus în câteva luni de o persoană. Banca a fost fondată în anul 1762 ca compania fraţilor John şi Francis Baring, cel din urmă fiind şi cel care s-a implicat activ în partea de înfiinţare şi punere pe picioare a companiei, John preferând să rămână partenerul din umbră. Cei doi erau fiii lui Johan Baring, un fost comerciant de lână ce se născuse în Germania. Compania a crescut rapid, dezvoltându-se uşor şi lărgindu-şi în câtiva ani aria de lucru, în sensul că si-au diversificat paleta mărfurilor pe care le comercializa, oferind servicii financiare necesare dezvoltării rapide a comerţului internaţional.

După ce John s-a retras, renunţând la poziţia sa de partener în afacerea Baring, compania s-a asociat cu Hope&Co., o bancă din Amsterdam. Un moment marcant în istoria băncii este reprezentat de acela când în 1802 compania a fost solicitată pentru a facilita cea mai importantă cumpărare de teren din istorie, respectiv atunci când S.U.A. cumpără de la Franţa statul Louisiana. În perioada următoare evoluţia Baring a fost marcată de o serie de evenimente mai nevaforabile, în sensul că în jurul anului 1820 concurenţa începe să crească, compania Barings pierzându-şi pentru o perioadă poziţia de lider pe piaţa londoneză a serviciilor financiare, locul întâi fiind preluat de către firma rivală, N.M. Rothschild& Sons. În 1890, banca Barings este afectată profund de aşa numită ”Panică din anul 1890”, criză datorată unor investiţii deficitare făcute în Argentina, fenomen ce dusese banca pe punctul de a-şi pierde solvabilitatea.

Evitarea colapsului în urma crizei din 1890 a reprezentant pentru Barings un moment de turnură, în sensul că acesta nu şi-a mai câştigat niciodată poziţia dominantă pe piaţa britanică. Schimbările profunde ce au aurmat acelei perioade în managementul companiei, au modificat abordarea Baring, în sensul că s-au încercat eliminarea unor riscuri pe care compania şi le luase până în acel moment inutil, mizându-se pe o conducere strictă, fermă lucru care a adus numai beneficii Baringsului. În aceea perioadă s-au fundamentat relaţii puternice şi solide între familia regală şi bancă, lucru ce a rămas valabil până la falimentul acesteia. De asemenea managemetul riguros ce fusese implemetat a contribuit la faptul că banca a fost printre puţinele din lume care a rămas funcţională în urma a trei evenimente ce au zguduit lumea în mai puţin de 50 de ani, mai precis cele două războaie mondiale, cât şi Marea criză. În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul britanic a folosit banca Barings pentru a lichida anumite active financiare deţinute de acesta în Statele Unite ale Americi. După război, Barings a fost surclasată atât ca mărime, cât şi ca influenţă de alte bănci din Marea Britanie, dar a rămas un jucător important pe piaţă până în 1995.

Nicholas Leeson este cel care a avut un rol extrem de important în colapsul băncii Barings, un adevarat „imperiu” bancar, cea mai veche bancă de învestiţii a Regatului Unit provocând astfel cel mai mare scandal financiar al secolului XX .

Nicholas Leeson s-a născut pe 25 februarie 1967 în Watford, un orăşel din apropierea Londrei, fiind cel de-al patrulea copil al unei familii modeste, tatăl său fiind tencuitor iar mama sa asistentă. În ceea ce priveşte pregătiea sa profesională este cunoscut faptul că acesta nu a urmat o univesitate ci a ales să lucreze odată ce a finalizat liceul, începându-şi activitatea la o bancă britanică, Coutts& Co., continuând la Morgan Stanley, iar din anul 1989 a devenit angajat al Barings.

În calitate de angajat al băncii Barings a creat o impresie foarte bună, fiind remarcat ca o persoană care munceşte din greu, dornică să înveţe ,astfel că nu după mult timp a fost ales ca membru al unei echipe formate din patru persoane a cărei misiune era de a rezolva o serie de probleme survenite în back-office-ul din Jakarta. În urma a 10 luni de lucru, Lesson a reuşit sa recupereze 100 de milioane de lire pentru Barings, câştigând încrederea superiorilor săi.

În anul 1992 Leeson şi-a schimbat din nou poziţia deţinută în cadrul băncii fiind numit manager general al unei filiale din Singapore, a cărei activitate de bază era reprezentată de tranzacţionarea contractelor futures şi a opţiunilor. Responsabilităţile sale în cadrul acestei poziţii cuprindeau: activităţi referitoare la contabilitatea realizată în back office, responsabilităţi de control dar şi de executare a ordinelor primite de la clienţi, având dreptul de a angaja atât traderi, cât şi personal responsabil cu sarcinile din back-office. Experienţa lui Lesson în ceea ce priveşte tradingul pe bursă era limitată, tocmai de aceea el a dat un examen, în urma căruia i-a fost permis să efectueze tranzacţii pe bursa SIMEX , la acelaşi nivel cu traderii pe care el îi angajase în prealabil.