Civilizația bancară

INTRODUCERE

Serviciile financiare, atat de dezvoltate in zilele noastre,isi gasesc probabil originea in adancurile comportamentului uman, sesizate de Keynes si asezate la baza propriilor sale teorii economice, in anii de dezvoltare a demersurilor psihanaliste.

Keynes enumera 8 scopuri principale care ii determina pe oameni sa ia decizii in legatura cu banii lor :

1.de a-si crea o rezerva pentru situatii neprevazute;

2. de a se asigura in vederea unui raport viitor scontat intre veniturile si trebuintele individului sau ale familiei sale, raport diferit de cel existent si determinat, de pilda de imbatrinire, de studiile membrilor de familie sau de intretinerea unor persoane dependente;

3. de a beneficia de dobinzi si de sporuri de valoare deoarece se prefera un consum real mai mare la o data ulterioara unui consum imediat mai mic;

4. de a putea majora treptat cheltuielile, ceea ce satisface instinctul in virtutea caruia oamenii se asteapta la imbunatatirea treptata a standardelor lor de viata si nu la contrariu;

5. de a avea o senzatie de independenta si de libertate de miscare, chiar si fara o idee clara sau o intentie bine definita in privinta unor actiuni umane;

6. de a-si asigura o masa de manevra pentru punerea in aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale;

7. de a lasa o avere mostenitorilor;

8. de a satisface pur si simplu zgircenia, adica inhibitiile lipsite de temei rational in fata faptului de a cheltui ca atare.

Priviti prin prisma celor de mai sus, banii, miscarile lor, depasesc in prezent functiile lor clasice, de masura a valorii, de schimb si de tezaurizare, capatand functii noi, cu caracter social, si generand un volum intens de fapte umane care, datorita dezvoltarii informatice si tehnologice,devin astazi posibile.

Produsele si serviciile legate de bani, ele insele au capatat o dezvoltare care absoarbe atentia umana,eforturile si preocuparile societatii, generand un nou grad de interes, de confort (cartile de credit), de stabilitate sau siguranta (asigurari), emotii, sperante.

Civilizatia post industriala,informatica, pe care o traim astazi, pare sa fi devenit in acelasi timp o civilizatie financiara, acumuland mintile cele mai creative ale societatii, pe care in alte vremuri le atragea arta, stiinta sau filozofia.

Chiar daca informatica si tehnologia sunt caracteristicile cele mai importante ale civilizatiei omenirii, lor li se alatura serviciile financiare, gandirea, cunoasterea si preocuparea financiara.

Andre Maurois spunea ca „civilizatia noastra este suma cunostintelor acumulate de generatiile care ne-au precedat”, iar Antoine de Saint- Exupery ca „ o civilizatie este o mostenire de credinte, de obiceiuri si de cunoasteri dobandite pe indelete in cursul secolelor, greu de dovedit logic, dar care se justifica prin ele insele, precum drumurile, daca intr-adevar duc undeva, fiindca deschid omului spatiile sale launtrice.”

In civilizatia financiara, toti membrii societatii participa activ, contribuie direct sau beneficiaza din plin de dominanta pe care o reprezinta serviciile legate de bani. Educatia financiara incepe aproape imediat dupa ce omul a invatat sa scrie si sa citeasca.

CAP. I ISTORIC

1. Antichitatea

1.1. Orientul Antic

In Antichitate, templele erau nu numai locase de cult, ci totodata si locuri de adapostire a bogatiilor. Imprumutand aceste bogatii, preotii realizau un dublu scop: obtineau recunostinta si un mic profit. In masura in care aceste temple depozitau si bunuri perisabile, cum sunt de pilda cerealele, singura modalitate de pastrare indelungata era tocmai imprumutul de consumatie, care se restituia din recolta urmatoare. Avantajul era reciproc. Pentru cei fideli se asigura plasarea bogatiei intr-un loc sigur iar pentru preoti se realiza un profit substantial. Dovada sunt tablele de contabilitate descoperite de arheologi in Mesopotamia, sub ruinele templului Uruc. Acest templu rosu, datand din perioada anilor 3400 – 3200 i.e.n. este cel mai vechi edificiu bancar cunoscut.

Pe de alta parte, proprietarii de terenuri si negustorii isi rotunjeau veniturile practicand imprumuturi cu dobanda. Autoritatile aveau interesul sa controleze aceste practici pentru a evita ca ele sa genereze conflicte sociale intre bogati si saraci. Codul Hammurabi prevedea ca toate contractele de imprumut trebuie sa fie vizate de functionari regali, iar mai tarziu Biblia, in cartea “Exodul” edicta porunca potrivit careia: “Daca vei imprumuta cuiva din poporul meu, saracului de tine, nu te vei purta cu el ca un creditor si nu ii vei cere dobanda”. Remarcam ca interdictia se refera doar la conationali. Asadar nu era pacat sa pretinzi dobanda unui strain.