Concurența licită și publicitatea vânzărilor în dreptul european

Concurenta licita si publicitatea vanzarilor in dreptul european

Termenul de concurenta are o semnificatie generica care presupune, in plan social, confruntarea sau competitia inter-umana pentru conservarea si dezvoltarea proprie.

- o semnificatie economica implicand un anumit tip de comportament al comerciantilor, sau a altor persoane fizice sau juridice si un mod specific de organizare a activitatii de piata cu scopul maximizarii profitului, prin atragerea si pastrarea clientelei ;

- o semnificatie specifica conform careia, concurenta este, o lupta intre comercianti, pe plan national cat si international, in scopul realizarii unor profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot mai largi de piata si a sporirii volumului de afaceri sau “lupta pentru dobandirea si mentinerea clientelei sau rivalitatea dintre agentii economici in cautarea si pastrarea clientelei”.

Existenta concurentei comerciale trebuie analizata in raport cu libertatea comertului si presupune cu necesitate indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii :

• Liberalizarea comertului;

• Un numar suficient de comercianti privati;

• Liberalizarea preturilor si tarifelor;

• Accesul investitorilor straini pe o piata si garantarea investitilor straine;

• Asigurarea cadrului legal care sa previna si sa sanctioneze abuzul sau insuficienta concurentei.

Definitia reflecta ca realizarea concurentei este asigurata prin confruntarea profesionala dintre comercianti care, animati de maximizarea profitului, recurg la mijloace si mecanisme specifice, utilizand strategii proprii pentru acapararea unor segmente cat mai largi de piata.

Prin urmare, pentru a identifica felul sau forma concurentei devine relevanta atitudinea competitionala a comerciantilor si/sau a altor persoane participante la raporturile comerciale pe o piata. Consecutiv acestei realitati practice, legea a reglementat mai multe feluri de concurenta, iar jurisprudenta a contribuit la conturarea conceptului de concurenta practicabila.

Efectul principal al concurentei este dobandirea controlului asupra unor segmente de piata sau asupra pietei caracteristice unui produs.

Definiţia concurenţei licite.

Nici un act normativ din legislaţia noastră nu a dat o definiţie concurenţei licite, dar a adus precizări utile pentru un înţeles exact al termenului. Astfel, art. 1 din Legea nr. 11/1991 cuprinde o dispoziţie cu caracter general care impune comercianţilor obligaţia de a-şi exercita activitatea cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite. Cum concurenţa este un atribut al activităţii comerciale, rezultă că şi ea trebuie să fie conformă bunei credinţe şi uzanţelor cinstîte.

O altă coordonată definitorie pentru concurenţa licită este şi aceea că ea trebuie să se manifeste în domenii permise concurenţei.

În raport cu aceste precizări, definim concurenţa licită ca fiind forma fundamentală de concurenţă în cadrul căreia comportamentul competiţional al agentului economic se exercită manifest, cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite, în domenii permise concurenţei, în scopul de a asigura existenţa sau expansiunea comerţului său.

Economia de piata se fundamenteaza pe existenta concurentei comerciale a carei exercitare libera este garantata.

Legea ocroteste competenta onesta sau loiala intre producatorii de marfuri,prestatorii de servicii,executantii de lucrari sau intre distribuitorii bunurilor catre consumatori.

Comerciantii au facultatea deplina de a se confrunta pe piata, dar numai cu buna credinta si cu respectarea regulilor de comportare impuse de deontologia profesionala, respectiv de uzantele cinstite ale comertului.

Cu scopul de a mentine o concurenta libera, a fost adoptata Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei comerciale, care reprezinta dreptul comun in materie si instituie obligatia exercitarii confruntarii cu buna credinta in raporturile comerciale.

Prin urmare, forma fundamentala de concurenta licita corespunde unui comportament competitional care se exercita cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite, intr-un domeniu deschis liberei initiative.

Este de mentinut ca prima forma de concurenta licita, specifica secolului IX, este cunoscuta sub denumirea de “pura si perfecta”.

Concurenta pura si perfecta se caracterizeaza prin atomicitatea pietei, omogenitatea, transparenta, pluralitatea de optiuni adica, mobilitatea factorilor de productie si neinterventia statului.

In conditile economice ale acelei vremi, concurenta pura si perfecta indeplinea rolul de regulator al fenomenelor principale ale pietei nefiind necesara interventia statului pentru a disciplina raporturile intre participanti. In prezent, componentele acestei concurente nu mai pot fi reunite astfel ca ramane doar un concept pur teoretic, un simplu ideal.