Construcția instituțională a asistenței sociale

Trecerea la Facultatea de Sociologie a insemnat pentru Elena Zamfir o noua deschidere spre acele domenii care au atras-o de la inceput si in care se formase treptat in trecut. In plus, a aparut aici sansa sa preia constructia unei noi institutii de invatamant superior, cu un nou profil de specializare, dar si de practicare a ei: asistenta sociala. Aceasta noua profesie, aproape uitata in Romania, care urma sa fie relansata urgent, era foarte apropiata de vocatia ei teoretica si stiintifica si mai ales de interesul ei de a aplica cunostintele stiintifice din domeniul social si uman la rezolvarea problemelor sociale. Era o urgenta la inceputul anilor ’90, dar mai este si acum: de a forma specialisti in domeniul asistentei sociale, specialisti capabili sa atenueze o parte din costurile umane in socul puternic al tranzitiei. De aceea, a considerat ca acest nou domeniu de specializare este exact ceea ce isi dorea si ca se potrivea pentru specializarea pe care o avea. Astfel, inca din iarna lui 1990 a inceput gandirea sistematica a unui plan de invatamant pentru noua sectie, care a aparut insa formal mai tarziu, in 1991, la initiativa directa a Ministerului Muncii si cu aprobarea Ministerului Invatamantului.

In acel moment de inceput se discuta foarte mult despre locul unde trebuie plasata asistenta sociala: la sociologie sau la psihologie. Impreuna cu colegii ei de la sociologie a considerat ca solutia cea mai potrivita este combinarea cu sociologia. Aceasta decizie nu a fost intamplatoare. Ea s-a fundat pe urmatoarele argumente:

- traditia scolii romanesti de asistenta sociala se regaseste in preocuparile Scolii sociologice de la Bucuresti, coordonata de profesorul D. Gusti si H. Sthal;

- asistenta sociala a aparut atunci ca un instrument al reformei sociale, dar si ca o parte importanta a acesteia;

- asistenta sociala la noi, mai mult ca in tarile dezvoltate din vest, nu apare doar ca un mijloc de constructie si reintregrare individuala a celor in dificultate. Ea a fost gandita ca un instrument eficient de solutionare a problemelor sociale, ca terapie si dezvoltare sociala. Se preconiza astfel utilizarea functiei ei active de interventie si recuperare la nivelul familiei, grupurilor si comunitatilor in dificultate, mai ales in conditiile tarii noastre, cu probleme sociale de amploare. In societatea romaneasca in mod special, confruntata cu numeroase probleme generate de multipla criza a socialismului si tranzitiei, drastic dezorganizata , era vitala dezvoltarea unei profesii orientata spre interventia activa pentru suport social pentru persoane, grupuri, comunitati dezavantajate.

Mai mult decat in tarile stabile, ea trebuie sa se angajeze activ in procesul de reforma sociala.

Pentru a realiza aceasta misiune, in procesul de refacere al scolii romanesti de asistenta sociala Elena Zamfir a primit un sprijin sustinut din toate partile: din interior, de la sociologi si specialisti in domeniu, de la asistentii sociali formati dupa razboi, de la institutii publice, ministere si factori de decizie in domeniu, dar si din exterior, de la experti proveniti de la universitati din Vest, cu traditie in formarea asistentilor sociali si a serviciilor de asistenta sociala (Olanda, Anglia, Norvegia, Suedia, Danemarca, SUA, Italia, Spania, Franta). La acestea s-au adaugat si contacte directe cu Japonia, China, Republica Dominicana, Peru, Sri Lanka.

In calitate de sefa a Catedrei de Asistenta Sociala si Psihologie Sociala a Universitatii din Bucuresti si ca presedinta a Asociatiei Romane pentru Promovarea Asistentei Sociale, a avut o contributie importanta la reconstructia profesiei de asistent social in Romania, dupa o intrerupere a invatamantului de asistenta sociala de peste 25 de ani.

Daca ar fi sa structureze cateva din domeniile majore pe care le-a avut in vedere in aceasta perioada, activitatea ei a fost centrata pe urmatoarele directii distincte:

- revigorarea profesiei de asistent social in Romania dupa Revolutie prin crearea profilului modern socio-cultural al asistentului social;

- elaborarea planului de invatamant si a programelor analitice pentru profil de mono si dubla specializare in asistenta sociala;

- stabilirea tipurilor de activitati desfasurate de asistentul social si propuneri privind posibilitati de absortie a lor pe piata muncii;

- implicarea activa la elaborarea unui pachet legislativ modern pentru reglementarea sistemului de asistenta sociala (in special Legea asistentei sociale din 2001);