Contractul Swap

În ultimele decenii, sistemele financiare s-au dezvoltat mult mai puternic decât economiile reale şi cunosc modificări structurale. Motorul acestor evoluţii l-au constituit în special titlurile şi mai puţin activele bancare.

Practica bancară tradiţională – bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite – este astăzi doar o parte din activitatea tipică a băncilor, fiind adesea şi cel mai puţin profitabilă. Sursele majore de profitabilitate ale băncilor sunt tranzacţionarea pe pieţele financiare şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor.

Deţinerile băncilor de derivative a avut în doar 7 ani (1998-2005) o dinamică mai mare decat cea a activelor bancare agregate în ultimii 35 de ani.

Băncile sunt cei mai importanţi jucători pe pieţele derivativelor tranzacţionate pe OTC (aproape 80% şi respectiv 90% din operaţiunile având activ suport cursul de schimb, respectiv rata dobânzii).

Prin instrumente derivate se înţelege o întreagă clasă de active financiare care sunt în fapt contracte de vânzare-cumpărare a unor instrumente financiare clasice numite instrumente principale.

- Contractul la termen simplu (FUTURES)

- Contractul la termen cu opţiune (OPTIONS)

- Contracte la termen cu schimb SWAP

confirmă acordul celor două părţi implicate în schimbarea între ele a două fluxuri de dobânzi plătite pentru o valoare negociată a capitalului împrumutat (în funcţie de valoarea A/P ale celor două părţi). Deoarece asemenea contracte nu sunt standardizate, ele nu se pot tranzactiona pe o piata organizata si reglementata, ci se negociaza individual, fapt care lasa posibilitatea participantilor sa fixeze conditii si clauze flexibile ale contractelor swap.