Controlul gestionării riscurilor în sistemul bancar

În țara noastră activitatea bancară se desfășoară prin intermediul Băncii Naționale a României și prin societăți bancare. Banca Națională a României are personalitate juridică, are rolul de emisiune și deține capacitatea de efectua reglementări în mai multe domenii cum ar fi: cel monetar, valutar, de credit etc.

Controlul financiar organizează instituțiile bancare în două categorii: BNR și societățile bancare.

1.CONTROLUL ŞI GESTIONAREA RISCURILOR LA NIVELUL BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

Rolul de monitorizare a activității bancare poate fi îndeplinit de către băncile centrale sau chiar a unor instituții independente, dar atunci când banca centrală este una influentă aceasta se ocupă cu supravegherea instituțiilor bancare.

În țara noastră Banca Națională are capacitatea de a răspunde de funcționarea băncilor și supravegherea acestora.

Creearea unui sistem bancar stabil reprezintă unul din principalele obiective pe care BNR l-a atribuit activității de supraveghere.

1.1 C.A.A.M.P.L - Sistemul de rating bancar și avertizare timpurie

Pentru bunul mers al activității bancare,BNR este reglementată să :

- Să creeze legi și să se asigure că acestea sunt respectate iar în caz contrar să penalizeze în acele situații.

- Să realizeze sarcinile de supraveghere prin verificarea constantă a documentelor băncilor autorizate.

Sistemul C.A.A.M.P.L a fost introdus în scopul de a evita riscul sistematic și să realizeze o bună funcționare a sistemului bancar.

Acest sistem este alcătuit din 6 elemente care evidențiază situația financiară a unei bănci și acestea sunt :

C - adecvarea capitalului

A - calitatea activelor

A - calitatea acţionariatului

M - managementul

P - profitabilitatea

L - lichiditatea

1.Adecvarea capitalului

Se presupune că bancile sunt nevoite să-și păstreze un capital în relație cu riscul dar și cu recunoașterea si controlarea acelor riscuri.

Pentru a fixa nivelul de adecvare a capitalului trebuie luate în calcul urmările produse de riscurile ce privesc creditele, riscurile de piață dar și a altora ce sunt regăsite în activitatea practicată de bănci.

În funcție de tipul de risc și de mărimea acestuia se decide unde se va găsi capitalul peste nivelul minim solicitat.

În decursul de desfășurare al activității banca întâmpină și perioade bune dar și perioade mai slabe. Însă în acele perioade mai slabe intervine capitalul care trebuie să acorde și să păstreze siguranța pentru clienți, ascensiunea în ceea ce privește fondurile celor care își fac depozite.

2.Calitatea activelor

Ratingul ce priveșțe calitatea activelor vizează riscul posibil pentru credite dar și pentru investiții și alte active de exemplu tranzacțiile extrabilanțiere.

Acest indicator este măsurat în funcție de elementele ce urmează și anume:

-Proceduri eficace de gestionare a creditului și de recunoaștere a riscului

-Nivelul de concentrare

-Potrivirea politicilor și procedurilor pentru credite și investiții

-Adecvarea controlului din interiorul băncii

3.Calitatea acționarului

4.Managementul

Ratingul managementului face referire la potențialul pe care îl deține Consiliul de Administrație și a managementului pentru a găsi, măsura, supraveghea și de a reglementa riscurile la care este supusă banca, astfel se garantează bunul mers al instituției.

5.Profitabilitatea

Atunci când se măsoară veniturile sunt luați în calcul următorii indicatori: nivelul, trendul și menținerea veniturilor, locul de unde provin acestea, ce efecte, consecințele taxelor în cazul veniturilor. Ratingul de profitabilitate nu reprezintă doar mărimea și trendul veniturilor ci și alți factori ce pot influența menținerea și capacitatea veniturilor.

6.Lichiditatea

Pentru a putea aprecia locul unde se situează lichiditatea unei bănci trebuie analizate în detaliu următoarele nivele: nivelul prezent și nivelul viitor al surselor de lichiditate. Acestea fiind puse mereu în paralel cu nevoia de fonduri pe care o are instituția bancară. De obicei tehnicile pe care banca le folosește pentru a alcătui fondurile trebuie să ofere siguranța că banca este competentă să asigure în timp nivelul lichidității.

Folosind acești indicatori ai ratingului se alcătuiește “un rating compus de clasificare” care în final vor întocmi un scor final.

-Băncile încadrate între nivelul 1 și 2 sunt cele cu un scor foarte bun dețin cele mai puternice performanțe și orice problemă poate fi revizuită de către Consiliul de Administrație

-În cazul băncilor cu gradul de clasificare compus egal cu 3 se cere o atenție sporită din partea autorităților de supraveghere

-Băncile cu nivelul egal 4 sunt cele ce utilizează tehnici ce pot provoca riscuri. Acestea conducând în general la performanțe reduse.

-Cele cu gradul compus de clasificare egal cu 5 dețin performanțele cele mai reduse și utilizează cele mai riscante tehnici. În cazul acestora este necesară intervenția unei asistențe din exterior pentru a supraveghea și îndrepta problemele