Corporația Financiară Internațională

1. Trăsăturile Corporației Financiare Internționale

1.1. Scurt istoric

Corporaţia Financiară Internaţională (International Finance Corporation) şi-a început activitatea la 20 iulie 1956 în vederea susţinerii dezvoltării întreprinderilor private din ţările în curs de dezvoltare, fără garanţii guvernamentale. În vederea realizării acestui obiectiv, Corporaţia Financiară Internaţională acordă asistenţă în cooperare cu investitori particulari, în vederea finanţării, creării, îmbunătăţirii şi dezvoltării întreprinderilor productive particulare care contribuie la dezvoltarea ţărilor membre, fără garantarea rambursării de către guvern, mobilizarea capitalului intern şi străin, promovarea unei conduceri competente, stimularea fluxului de capital în investiţii productive în ţările membre.

Parcursul CFI (înființare și evoluție) :

- 1940 (Conferința de la Bretton Woods)

Delegaţii din 44 de ţări se întâlnesc la conferința de la Bretton Woods, creându-se Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, pentru a transfera resursele financiare guvernelor statelor membre - dar nicio entitate separată pentru dezvoltarea sectorului privat.

- 1946 – se deschide Banca Mondială

Banca Mondială își începe operaţiunile, având 32 de ţări acționare, 7,7 miliarde dolari în capital şi sediul în Washington, DC. CFI nu a fost încă creată.

- 1947 – sosește Garner

Forţa conducătoare din spatele viitoarei CFI, finanțatorul Robert L. Garner din New York , se alătură Băncii Mondiale ca fiind unul dintre primii săi conducători executivi. El aduce un simţ ascuţit al rolului afacerilor private ce-l poate juca în dezvoltarea internaţională.

- 1950 – ideea de CFI

Garner și colegii săi sugerează crearea unei noi instituţii pentru a stimula investiţiile private în ţările de împrumut ale Băncii.

- 1951 – cererea guvernului american

Guvernul american cere o ”International Finance Corporation", legată de Banca Mondială.

Aceasta va finanţa întreprinderile private în ţările în curs de dezvoltare, dar:

-nu va lua garanții guvernamentale

-întotdeauna va lucra alături de alţi investitori privaţi

- 1956 – înființarea Corporației Financiare Internaționale

CFI se deschide sub conducerea lui Garner,dar cu doar 100 milioane dolari capital autorizat, o cantitate mică pe care-l împiedică să facă investiţii majore. Acţionarii permit doar să facă împrumuturi, nu investiţiile de capital pe care Garner le dorea, și care, în timp, ar putea deveni cheia rentabilității.

- 1957 – prima investiție

CFI realizează prima investiție, acordând un împrumut în valoare de 2 milioane de dolari unei fabrici din Brazilia.

- 1961 – noi puteri

Înainte de pensionare, Garner își vede vechea lui viziune devenită realitate: CFI este autorizată să facă investiții de capital.

- 1984 – autonomie financiară

Bazându-se pe termen lung pe sprijinul Bancii Mondiale, CFI devine independentă financiar și astfel obţine aprobarea de a emite obligaţiuni proprii pe pieţele internaţionale de capital.

- 1991 – majorare de capital

Acţionarii acordă Corporației Financiare Internaționale o majorare de capital în valoare de 1,2 miliarde dolari, care să conducă la privatizare, finanţarea infrastructurii, dezvoltarea pieţei de capital, susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, şi a reînnoit colaborarea cu Banca Mondială.

- 2011 – viitorul este în CFI

Puternică din punct de vedere financiar, cu un personal talentat, cu un brand respectat la nivel mondial, CFI se îndreaptă din ce în ce mai mult către o poziţie de lider în abordarea unora dintre cele mai provocatoare probleme în dezvoltarea sectorului privat.

1.2. Structura și managementul CFI

În prezent Corporaţia Financiară Internaţioanală are un număr de 183 de ţări membre. Pentru ca o ţară să se poată alătura CFI trebuie să fie membră a BIRD. Împuternicirea de a conduce o are Consiliul Guvernatorilor. Ţările membre îşi numesc reprezentanţi în acest consiliu. O ţară membră se poate retrage din CFI prin transmiterea unei înştiinţări în scris, de asemenea în cazul în care o ţară membră nu îşi respectă obligaţiile faţă de CFI i se poate suspenda calitatea de membru prin decizia Consiliului Guvernatorilor. Dacă o ţară se retrage sau i se suspendă calitatea de membru, aceasta răspunde pentru sumele datorate către CFI.

Activităţile şi programele CFI sunt ghidate de cele 183 de ţări membre. Puterile din corporaţie sunt investite în Consiliul de Conducere la care fiecare ţară stabileşte un guvernator, în general ministrul de finanţe sau un echivalent.

Consiliul de conducere delegă majoritatea dintre puteri la Consiliul Director. Cei 25 de directori, care aprobă operaţiile de finanaţare a proiectelor, se întâlnesc la sediul central al Băncii Mondiale şi anume la Washington D.C. Președintele Băncii Mondiale este și președintele CFI, în prezent acesta fiind Robert B. Zoellick, iar vice-președintele CFI este Lars H. Thunell.