Criza financiară din perioada 1929 - 1933

Marea Criză economică din Statele Unite din perioada 1929-1933 a fost una dintre cele mai spectaculoase căderi economice ale unei naţiuni aflate în plină fază de dezvoltare cu un impact uriaş asupra întregii economii mondiale. Această criză a fost cauza unui dezastru a întregului sistem economic mondial, declanşând falimentul a numeroase companii, bănci, ferme şi, în consecinţă, zeci de milioane de şomeri, o scădere a puterii de cumpărare şi a nivelului de trai pînă aproape de limita supravieţuirii.

Situaţia economiei înaintea declanşării crizei financiare ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă asupra viitorului, deoarece aceasta era asemeni calmului dinaintea furtunii. Aceasta se caracteriza prin organizarea ştiinţifică a muncii, prosperitate, dezvoltarea multor ramuri noi a economiei ca urmare a încetarii primului război mondial, concentrarea şi raţionalizare întreprinderilor, abundenţă în publicitate şi în acordarea creditelor.

Primul razboi mondial a lăsat urme adânci în ţările care au participat, respectiv pierderi de milioane de dolari ca urmare a achiziţionării de armament pentru a face faţă războiului, pierderi materiale considerabile, pierderi de vieţi umane, respectiv o scădere a gradului de ocupare a forţei de muncă. Războiul a distrus enorme cantităţi de bunuri industriale, agricole, locuinţe, căi de comunicaţie, iar refacerea acestora necesita o cantitate imensă de material. Statele Unite ieşite îmbogăţite din primul război mondial a început să acorde atât ţărilor învingătoare cât şi celor învinse credite pentru pentru cumpărarea de materiale, ceea ce practic ducea la înrobirea acestora. Astfel s-a obţinut o stabilizare a economiei ţărilor europene, însă care nu avea să dureze pentru mult timp.

Producţia industrială şi agricolă creştea în perioada premergătoare crizei financiare într-un ritm mai mare decât cererea internă, dacă luăm în considerare oferta scăzută de bani din economie. Reţeaua bancară s-a extins la 25.000 bănci, în condiţiile în care ieşirile de pe piaţă erau de aproximativ 1000 bănci pe an. Totodată creditul de consum s-a dublat în perioada 1925-1929. Pe baza acestei expansiuni a creditului de consum şi în condiţiile menţinerii unor salarii mici în rândul populaţiei (creştere de 8% în perioada 1923-1929), 60% din maşni şi 80% din radiouri erau deţinute în rate. Totodată, pe intervalul 1925-1929, creditul acordat brokerilor de bănci pentru tranzacţii pe piaţa de capital se măreşte în detrimentul creditului industrial cu 92%.

La Bursa de Valori din New York-NYSE volumul tranzacţiilor crescuse de la 433 milioane cu titluri 1925 la 757 milioane titluri în 1929. Astfel, invesţiile la bursa de valori devin mai profitabile decât depunerile de bani în bănci. Evident, nu toată lumea putea investi la bursă, ci doar o minoritate, întrucât 0,1% din populaţia SUA deţinea 34% din totalul economiilor. Prin urmare, 0,1% din populaţie, băncile şi companiile îsi puteau permite să speculeze la bursă, în timp ce majoritatea populaţiei făcea rate la bunuri.

PREMISELE CRIZEI FINANCIARE DIN 1929-1933

Împrumuturile acordate de Statele Unite ale Americii ţărilor cu pierderi uriase în urma primului război mondial au dus la o creştere economică a acestora, care a stimulat investiţiile bursiere. În ceea ce priveşte bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani înainte de 1929, indicele Dow Jones crescând cu peste 600% (de la 63.9 puncte în 24 august 1921 la 381.17 puncte în 4 sept. 1929).

Se consideră ca fiind premise ale marei crize financiare din 1929 – 1933 următoarele :

1. Primul război mondial

Războiul a lăsat în urmă pierderi de milioane de dolari chiar şi marilor ţări ale vremii, astfel că până şi Marea Britanie şi Japonia au apelat la Statele Unite pentru a-şi acoperi pierderile. Acest lucru a declanşat o dezvoltare spectaculoasă a Statelor Unite din punct de vedere economic, stimulând în mod deosebit o creştere a investiţiilor pe bursă ca formă extrem de uşoară de câştigare a unor sume importante de bani. Acest lucru a permis apariţia unei alte premise a crizei financiare respectiv creşterea numărului de investitori dornici să profite de trendul ascendent al bursei de valori americane.

2. Creşterea numărului investitorilor

Investiţiile la bursă au fost văzute drept o cale uşoară de îmbogaţire (easy money) şi se estimează că în orice moment al perioadei 1925-1929, cel puţin 4 milioane de americani deţineau acţiuni la bursă. Intrarea permanentă a unor noi investitori concomitent cu ieşirea altora, a asigurat un flux continuu de „bani noi” în piaţă ceea ce a dus la o creştere fără precedent a preţului acţiunilor.