Dinamica masei monetare în Republica Moldova în perioada primelor 9 luni ale anului 2008 - tendințe, factori, perspective

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Analiza dinamicii masei monetare, prin determinarea creşterilor absolute şi relative ale agregatului monetar M3, este necesară deoarece ea corespunde cerinţelor de reflectare a caracterului si obiectivelor de politică monetară, adoptată de autoritatea monetară a unei ţări pe o anumita perioadă de timp.

Scopul cercetării. În acest studiu de caz mi-am propus să remarc cum s-au modificat parametrii cantitativi ai agregatului monetar M3, ce înglobează întreaga masă monetară din R. Moldova, pe parcursul a 9 luni ale anului 2008 şi care au fost cauzele.

Sarcinile referatului. Pe lîngă calculele efectuate pentru a determina creşterile absolute şi relative ale agregatului M3, am identificat factorii ce au cauzat aceste schimbări, şi am presupus care ar putea fi tendinţele de modificare a acestui agregat pe viitor.

Obiectul investigat. Obiectul investigat în acest studiu de caz este masa monetara în Republica Moldova, şi anume dinamica ei în decursul a 9 luni ale a. 2008.

Subiectul cercetări. Masa monetară în Republica Moldova desemnează totalitatea mijloacelor băneşti existente în economia ţării într-o anumită perioadă de timp, active utilizate pentru satisfacerea necesităţilor şi achitarea datoriilor. Stocul de monedă nu este constant, acesta modificîndu-se permanent ca urmare a creării şi distrugerii de monedă, şi astfel cercetarea dinamicii masei monetare este importantă pentru realizarea obiectivelor politicii monetare şi valutare a statului.

Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat deducţia, pornind de la informaţia generală, teoretică privind masa monetară, structura şi dinamica ei, trecînd ulterior la analiza practică a masei monetare în R. Moldova pe o perioada stabilită de timp.

Baza informaţională. În partea teoretică am utilizat drept materie primă diverese informaţii găsite în literatura de specialitate, iar calculele şi în genere studiul l-am făcut pe baza datelor statistice privitor la agregatele monetare în perioada ianuarie- septembrie 2009 de pe situl www.bnm.md

Structura referatului, destinaţia. Studiul de caz este împărţit în 2 capitole. Primul reflectă aspectele teoretice privitor la conceptul de „masă monetară”, dimensionarea ei prin agregate monetare şi dinamica ei de la o perioada la alta. Al doilea capitol are un caracter analitic pronunţat, conţinînd calculele efectuate şi analiza lor spre a evidenţia factorii dinamiciii masei monetare în perioada ianuarie- septembrie 2008 şi tendinţele de modificare ulterioară a acesteia. Acest studiu de caz este destinat viitorilor bancheri, economişti şi simplilor cititori fiindcă materialul este accesibil şi întradevăr interesant.

1. CONCEPTUL DE MASĂ MONETARĂ. DIMENSIONAREA ŞI DINAMICA EI

Specialistii dau mai multe acceptiuni conceptului de „masa monetară”. Ea reprezintă un indicator ce desemnează totalitatea mijloacelor băneşti existente în economia ţării la un moment dat, sau ca medie pe o anumită perioadă, indicator statistic, care se cuantifică pe baza bilanţului centralizat al intregului sistem bancar dintr-o ţară, după deducerea operaţiunilor duble dintre bănci. Respectiv masa moneatră este constituită dintr-un stoc de creanţe aflate în posesia utilizatorilor de monedă. Noţiunea dată are mai multe sinonime: masa bănească sau masa banilor în circulaţie, ultima fiind definită ca ”mărime eterogenă constînd din suma activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor”

[ Kiriţescu, C. Moneda- mica enciclopedie.- Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedic, 1998- P.188].

Drept măsurătoare a masei monetare se utilizează agregatele monetare. Acestea sunt nişte grupări ale activelor lichide, cuprinzînd atăt mijloace de plată (moneda efectiva şi ce de cont), cît şi acele plasamente financiare care pot fi transformate uşor în instrumente de plată fară a pierde din capital.

Agregatele monetare pîna în anii 1970 aveau o structura relativ simplă, fiind considerate drept monedă mijloacele de plata cu plasamente lichide pe termen scurt, incluse în pasivul instituţiilor bancare. Acestea din urma aveau obligaţia să le transforme imediat în lichiditaţi fără riscul de pierde din capital şi fără costuri tranzacţionale. Hîrtiile de valoare care constituiau un ansamblu omogen de titluri pe termen lung, nu deveneau lichide decît după negocierea lor pe o piaţă secundară, respectiv la bursa de valori. Acest fapt implica un risc de capital, presupunînd costuri de transformare. În ultimii 10-15 ani sfera financiar-monetară a suferit mutaţii profunde, cea mai mare parte a inovaţiilor vizînd atît o reducere a riscurilor asociate titlurilor pe termen lung negociabile, cît şi crearea de noi produse ale pieţei, negociabile la termen scurt.

Eficacitatea agregatelor monetare se interpretează în funcţie de capacitatea acestora de a se identifica în obiectivele politicii monetare şi de oferire a informaţiei complexe refiritoare la comportamentul agenţilor economici. Astăzi, ca tendinţă generală, sunt acceptate mai multe agregate monetare, fixîndu-se tot atîtea obiective de către autorităţile monetatre. Şi de regulă se recomandă agregate mai restrînse, mai uşor de calculat pentru a permite autorităţilor monetare o reacţie cît mai rapidă. Deşi agregatele monetare difera de la o ţară la alta în funcţie de condiţiile existente, respectiv, de gradul de dezvoltare a pieţei financiare, de concepţiile si politicile care domina scena monetară si de nevoile practice imediate şi de perspectivă.